O dramatică problemă de istorie literară CINE ESTE ADEVĂRATUL AUTOR AL PIESELOR LUI SHAKESPEARE? (X)

A fost cunoscut ca scriitor de piese şi poet notabil sub propriul lui nume şi a fost un foarte apreciat şi admirat patron al artelor. Oxfordienii susţin că Hamlet, cea mai intensă şi introspectivă dintre piesele lui Shakespeare, este în mare măsură o relatare autobiografică a vieţii lui De Vere şi a familiei sale.

John Michell le-a rezumat argumentele:

Regele care l-a otrăvit pe tatăl lui Hamlet şi apoi s-a însurat cu mama lui este o versiune exagerată a situaţiei tatălui vitreg al lui Oxford (Sir Charles Tyrrell). Polonius, lordul şambelan al curţii regale a Danemarcei şi plicticosul sfătuitor al lui Hamlet, este o caricatură a primului-ministru al Reginei Elisabeta, Lordul Burghley, care era tutorele lui Oxford. Fiica lui Polonius era Ofelia lui Hamlet, în timp ce fiica lui Burghley, Anne Cecil, a fost o parteneră a mariajului plin de probleme al lui Oxford.

Există paralele, deşi, cu siguranţă, există şi diferenţe. Oxford nu l-a ucis pe Burghley, spre deosebire de Hamlet cu Polonius. Mai important, tatăl vitreg al lui Oxford, sir Charles Tyrrell, nu l-a ucis pe tatăl adevărat al acestuia, al 16-lea conte de Oxford (care a murit în 1562, cînd De Vere avea 12 ani), spre deosebire de situaţia din piesă. De vreme ce sensul lui Hamlet este îndemnul autoritar al fantomei ca fiul să caute răzbunare pentru uciderea tatălui său bun de către tatăl vitreg, se poate presupune ca această nepotrivire să atîrne greu în orice interpretare a lucrării ca autobiografie a lui De Vere. De fapt, Tyrrell abia dacă este menţionat în biografiile oxfordiene recente ale lui De Vere sau în prezentările teoriei oxfordiene. Mai promiţătoare, poate, sînt sonetele, pe care oxfordienii (şi mulţi alţii) le privesc drept intens autobiografice. Numeroase versuri aparent autobiografice din sonete apar dificil de pus în acord cu ceea ce se cunoaşte despre viaţa lui Shakespeare. De pildă, cei mai mulţi critici cred că sonetele au fost adresate Lordului Southampton, căruia Shakespeare îi dedicase cele două lungi poeme ale sale din 1593-1594. Sonetul 10 îi cere bărbatului căruia i se adresează să se căsătorească şi să „îţi faci un alt eu din dragoste de mine”. Este, pur şi simplu, de neconceput ca în Anglia elisabetană fiul actor al unui comerciant de provincie să poată îndemna un conte puternic să se însoare şi să dea viaţă unor copii „din dragoste de mine“, o invitaţie ce putea avea drept consecinţă scurtarea capului. Alte sonete vorbesc despre poet ca fiind „bătrîn” şi „şchiop”. Mulţi critici cred că au fost scrise în 1592-1594, cînd Shakespeare avea între 28 şi 30 de ani. Natura homoerotică a unora (nu a tuturor) dintre sonete este dificil de pus în acord cu ce se ştie despre Shakespeare, care s-a însurat după o nuntă făcută la repezeală, din cauza unei sarcini nedorite, şi a devenit tatăl a 3 copii înainte de a avea 21 de ani. În contrast, oxfordienii susţin că materialul din sonetele autobiografice arată că este absurd să se creadă că le-a scris Shakespeare din Stratford; numai cineva care era egalul social al lui Southampton şi care avea caracteristicile biografice şi personale ale lui De Vere (acesta a fost acuzat de pederastie) le-ar fi putut scrie. (Va urma)

WILLIAM D. RUBINSTEIN

Share |

Articol vizualizat de 1292 ori

10 Mai 2011