O dramatică problemă de istorie literară CINE ESTE ADEVĂRATUL AUTOR AL PIESELOR LUI SHAKESPEARE? (V)

Au fost propuşi mulţi alti candidaţi la paternitate: R. C. Churchill întocmeşte o listă cu 21 de asemenea pretendenţi, la nivelul anului 1958, şi au mai fost adăugaţi şi alţii de atunci încoace. Probabil că cel mai bine cunoscut este Christopher Marlowe (1564-1593), marele dramaturg, contemporanul exact al lui Shakespeare. Potrivit tuturor relatărilor istorice, Marlowe a fost ucis într-o încăierare de cîrciumă din Deptford, la 30 mai 1593 (posibil ca spion, agent secret sau agent dublu), la vîrsta de 29 de ani, fapt care ar face dificil pentru ca el să fi scris cele 31 de piese shakespeariene care sînt convenţional datate ca fiind scrise între 1594 şi 1613. „Marlowienii” (avocaţii teoriei Marlowe) susţin că acesta a supravieţuit şi s-a mutat în Franţa, unde a continuat să scrie piese. Alţi candidaţi la paternitate sînt William Stanley, al şaselea conte de Derby (1561-642), şi Roger Manners, al cincilea conte de Rutland (1576-1612), care astfel ar fi avut vîrsta de 13 sau 14 ani cînd au apărut primele lucrări ale lui Shakespeare. O altă posibilitate, adeseori întîlnită, este că piesele lui Shakespeare au fost scrise de un grup de autori, probabil condus de Sir Francis Bacon, care i-ar fi putut include pe De Vere, Marlowe şi pe alţii. Împotriva acestor vederi aşa-numite „grupiste” stă faptul că toate lucrările lui Shakespeare par a avea o singură „voce“; că oarecare dovezi trebuie în mod cert să supravieţuiască printre aceşti scriitori, fini literaţi, dacă un asemenea efort de colaborare, de mare extindere, a avut într-adevăr loc; şi că nici o dovadă de vreun fel nu există pentru a sprijini această teorie. Noi candidaţi încă se mai întîlnesc. Autorul lucrării de faţă a scris, împreună cu Brenda James, The Truth Will Out (2006), în care ne prezentăm opinia că lucrările lui Shakespeare au fost scrise de Sir Henry Neville (cca. 1562-1615), cu ceea ce noi considerăm drept dovezi convingătoare. Acestea vor fi discutate mai jos.

În ciuda deficienţelor poziţiei stratfordiene, vederile antistratfordiene au avut un impact slab sau inexistent asupra părerii generale contemporane. Există două motive principale pentru această stare de lucruri. În trecut, nu a fost descoperită nici o alternativă „Shakespeare” cu adevărat credibilă. Cel puţin la fel de importantă, însă, este atitudinea „instituţiei” Shakespeare faţă de orice discutare a chestiunii paternităţii şi, în special, atitudinea departamentelor de literatură engleză din universităţile din întreaga lume. De vreme ce această atitudine nu este înţeleasă corect de mulţi, merită ca situaţia să fie prezentată în oarecare detaliu. Pînă destul de tîrziu în Secolul XX, practic toţi cercetătorii importanţi ai lui Shakespeare au fost amatori în sensul folosit de această carte, adică persoane care nu deţineau nici o poziţie universitară. (Va urma)

WILLIAM D. RUBINSTEIN

Share |

Articol vizualizat de 1247 ori

04 Mai 2011