Adauga la Favorite 
Seteaza pagina ca homepage
Contact
Seriale Documentare
Madam Ciuvică sau Ciuvică Mercenarul? (II)
Cu o parte dintre aceşti trădători te văd în emisiunile TV pe care le sufoci cu prezenţa. De ce oare sînt atît de prost, încît nu pot să cred că te numeri printre aceşti nemernici, domnule Ciuvică?!
...Prost mai sînt!
Dar nici cu dumneata nu mi-e ruşine! Te apuci să-l corectezi pe domnul Florea Dumitrescu, cum că datoria statului nu este de 97 de miliarde, ci numai de vreo 40, restul sînt datorii ale unor companii particulare!... Ca şi cînd 40 de miliarde ar fi o nimica toată! Dar nu cumva împrumuturile făcute de aceşti particulari sînt garantate de Statul Român?!... Aud?
Toată seara n-ai făcut decît să-l împiedici pe bietul Florea Dumitrescu să lege un răspuns la întrebarea obsesivă a moderatoarei, întrebare care frămîntă creierii multor români, mai puţin ai dumitale: mai există soluţii pentru dezastrul în care am fost aduşi? Încerca domnul Florea să spună că fără producţie industrială, fără industrie, nu avem nici o şansă! Mereu l-ai întrerupt, mereu ai ţipat la bătrîn, nu care cumva discuţia să capete un contur coerent şi să priceapă lumea cît de mare a fost cacealmaua din decembrie 1989. Ai avut, deci, această misiune! Mi-a fost foarte clar. Ce n-am înţeles este cît o faci din mintea ta, din pasiune, cu sinceritate, şi cît după indicaţii superioare în grad.
Nu mai poate fi întreg la minte cine mai susţine azi, la 20 de ani după căderea lui Ceauşescu, că pe vremea acestuia au murit oamenii de foame şi de frig, mii de oameni!... N-a murit nimeni de foame şi nici de frig!... Da, magazinele erau mai mult goale, dar nu şi frigiderele noastre! Era frig în case, dar nici nu era o problemă să-ţi plăteşti întreţinerea. Şi mai ales nu existau români care să nu aibă un adăpost... Care să nu găsească un serviciu.
Aud că meseria din care trăieşte acest Ciuvică sînt investigaţiile! Înseamnă că din aceste investigaţii va putea aduce uşor dovada că mureau românii pe capete de foame şi de frig. Aştept de 20 de ani această dovadă. În schimb, fără să fac vreo investigaţie – căci nu e meseria mea, ci a domnului Ciuvică, au ajuns la mine numeroase dovezi ale sabotajului efectuat de cei care au pregătit „măreţul” act de la 22 decembrie 1989. Unele dovezi ale acestui sabotaj criminal le-am făcut publice mai de mult şi nimeni nu m-a contrazis. Alte dovezi mă leg să le prezint în faţa numitului Ciuvică şi a telespectatorilor Antenei 3, post TV la care nu am fost niciodată invitat să spun şi eu vreo prostie, două! Şi nici n-o să fiu vreodată chemat, locurile sînt ocupate, iar locul meu este pe lista necuvîntătorilor la posturile TV năimite. Mercenare, ca şi domnul Ciuvică.
Da, penuria din magazine şi frigul din case a avut şi această cauză pe vremea lui Ceauşescu: sabotajul de sorginte kominternistă! Efectuat de aripa trădătoare, KGB-istă, a Securităţii şi a PCR, de cei care au avut de profitat de pe urma căderii lui Ceauşescu... Căci, doar, cine l-a trădat pe Ceauşescu în decembrie 1989 o făcea deja de ani de zile, nu a intrat în jocul criminal cu doar două-trei zile înainte de „evenimente”. Ca să fim aduşi în starea de a-l urî pe Ceauşescu, aşa cum l-am urît cu toţii în decembrie 1989, a fost nevoie de o pregătire îndelungată, prin sabotaj şi minciună mai ales. Făcînd să se pună pe seama Ceauşeştilor o mulţime de nefăcute. Cum a fost şi asasinarea lui Constantin Dobre, liderul grevelor de la Lupeni 1977... Asasinat pentru care eu l-am urît pe Ceauşescu mai mult ca pentru orice. Iar după decembrie 1989 aflăm cu toţii că Dobre este teafăr şi sănătos!
Ia fă mata, domnule Ciuvică, o investigaţie de-a dumitale şi află de la domnul Constantin Dobre ce sentimente nutreşte faţă de Ceauşescu. Află de ce Dobre Constantin, care a ridicat Valea Jiului împotriva sistemului comunist în 1977, a cerut azil politic în Marea Britanie acum, după 1990, iar nu înainte, pe vremea lui Ceauşescu. Ia încearcă să afli de la persoana în cauză de ce nu a fost pedepsit de Nicolae Ceauşescu pentru curajul său de-a-l înfrunta pe teribilul dictator. Află toate astea şi vino apoi la Antena 3 să dai raportul în faţa Ţării, dacă eşti un investigator corect. Un om corect.
Nu-ţi va fi greu să afli că nu prea avea habar Ceauşescu de multe lucruri care se petreceau în numele său. El ştia, bunăoară, că fusese planificat de către CSP ca o anumită cantitate de carne să ajungă la populaţie, o cantitate îndestulătoare. În anul de graţie 1989, o bună parte din această carne a rămas însă dosită în depozite, ca să acutizeze starea de nemulţumire a populaţiei. Imediat după 22 decembrie, acea carne a fost scoasă din depozite şi FSN a minţit populaţia cum că au importat ei acea carne şi ne-o pun la dispoziţie cu toată generozitatea. Ba au mai făcut şi acte fictive de cumpărare, ca să bage şi ceva bani în buzunar! A fost, probabil, prima escrocherie fesenistă. Safteaua, la dezastul care a urmat... Cu asemenea minciuni a debutat democraţia post-decembristă. Şi tot aşa o ţine de atunci. După 20 de ani, ne-am mai lecuit de ură anticeauşistă oarbă şi deseori stupidă, tîmpă. Am descoperit cît de mult am fost minţiţi ba de „Europa liberă”, ba de presa occidentală, sever controlate de la Moscova. Şi multe altele, care încap sub titlul de diversiune. Diversiune aparent anticeauşistă, în realitate antiromânească sadea. Din această diversiune, ca un întîrziat, ca un retardat, face parte şi Ciuvică, cu morţii lui de foame şi de frig. O face ca un mercenar bine plătit sau ca un fraier bine manipulat?
Prost nu pare Ciuvică...
Cu ani în urmă, cînd l-am cunoscut pe domnul Ciuvică, atîrnat de poala lui Emil Constantinescu, l-am luat în serios că e, aşa cum părea, un spirit justiţiar, un tînăr însetat de adevăr şi dreptate. Cunosc o mulţime de flăcăi în care Ţara poate nădăjdui. Drept care m-am simţit dator să-i fac cunoscut un detaliu important din biografia patronului său, căci domnul preşedinte Emil Constantinecu are pentru vecie o problemă gravă: el nu a întrunit votul majoritar atunci cînd a ajuns preşedintele României. La alegerile din 1996, electoratul român a votat masiv cu Ion Iliescu. Dar, în condiţii pe care nu le mai cunosc, dar sînt uşor de bănuit, cîştigător a fost declarat Emil Constantinescu. Repet: Ion Iliescu a avut cele mai multe voturi în turul II al alegerilor prezidenţiale din 1996... Lipsa de reacţie a lui Ciuvică la această dezvăluire mă face să cred că omul ştia mai bine decît mine ce şi cum s-a întîmplat şi nu-l deranja defel găinăria prezidenţială. Doar era unul dintre beneficiarii ei! Normal ar fi fost să-i sară justiţiar la gît şi să-i ceară cît mai sonor socoteală lui Ion Iliescu. Cum de şi-a permis să-şi bată joc de voinţa poporului? Emil Constantinescu avea circumstanţe atenuante cînd a devenit preşedinte prin fraudă, prin eludarea scorului electoral. Treacă de la noi... Ce n-ar face oricare dintre noi ca să ajungă preşedinte? Aş zice chiar că eu, unul, îl înţeleg. Dar cînd acelaşi Emil Constantinescu s-a declarat învins de structuri şi şi-a anunţat abandonul prezidenţial - pentru că aşa era înţelegerea: numai 4 ani la Cotroceni! -, normal era ca consilierul său Ciuvică să-l tragă de mînecă: care structuri te-au învins, Emile? Structurile care din nimic te-au făcut rector al Universităţii şi preşedinte al României? (Sfîrşit)
ION COJA
Buriaş, 11 septembrie 2011
Post scriptum: Dacă se va nimeri cumva să fiu şi eu invitat la una din emisiunile pe care le suprapopulezi, am să te întreb, domnule Ciuvică, cum l-ai consiliat pe Emil Constantinescu în primul său gest politic major cu care s-a afirmat după desemnarea sa frauduloasă ca preşedinte al României: modificarea legislativă prin care străinii au căpătat dreptul de a cumpăra pămînt, dreptul de a deveni latifundiari în România, marii latifundiari ai României democrate, de azi şi mai ales de mîine. Şi te întreb de pe acum: nu cumva acesta este unul din motivele pentru care Iliescu s-a dat lovit în alegerile din 1996? Ca să-l lase pe altul să semneze acest act de trădare naţională? Altul, care să aibă inimă s-o facă?
În fine, o mică mea culpa: se poate să fi fost pornit împotriva d-lui Ciuvică şi datorită (sau din cauza?) faptului că m-am simţit solidar cu domnul Florea Dumitrescu, consătean de Buriaş. Trebuia să-i ţin spatele! Aşa se face pe la noi, pe la ţară...
