Lista Tezaurului României (I)

Tezaurul de la 1917

În august 1916 Carol I moare, iar România ia decizia intrării în război alături de Antanta. Dar eram slab înarmaţi, bazîndu-ne, ca şi astăzi, mai mult pe tratatele cu Marile Puteri decît pe propriile

tunuri. Deşi campania a debutat favorabil, prin pătrunderea trupelor române în Transilvania, în scurt timp, trupele germane, austro-ungare şi bulgare au preluat initiaţiva, ocupînd, în toamna aceluiaşi an, Dobrogea, Oltenia şi Muntenia, conducerea României fiind nevoită să mute Capitala ţării de la Bucureşti la Iaşi. În luna noiembrie, s-a decis şi mutarea sediului Băncii Nationale a României, inclusiv Tezaurul, la Iaşi. Din cauza că trupele austro-ungare înaintau, la 12 decembrie 1916, Consiliul de Miniştri aprobă transferul Tezaurului în Rusia, spre păstrare, pînă la terminarea conflagraţiei mondiale.

Tezaurul care urma să ia drumul Moscovei era compus din: acte, documente, manuscrise, monede vechi, tablouri, cărţi rare, odoarele mînăstireşti din Moldova şi Muntenia (printre care şi osemintele domnitorului Dimitrie Cantemir), arhive, depozite, colecţii ale multor instituţii publice şi particulare, acţiuni, obligaţiuni, titluri de credit, dar şi aur, în cea mai mare parte proprietate a Băncii Naţionale a României. Bunurile au fost încărcate într-un tren cu 24 de vagoane, care a dus Tezaurul în beciurile Kremlinului, unde se afla şi Tezaurul Rusiei. Valoarea declarată a bunurilor româneşti din acel tren era de 1.594.836.721,09 lei (la valoarea leului de atunci – n. r.) din care aur efectiv în valoare de 574.523,57 lei, arhiva evaluată la 500.000 de lei, iar restul, adică 1.593.762.197,52 lei, erau obligaţiuni, titluri de credit, tablouri, cărţi rare etc. În 1917, izbucneşte revoluţia bolşevică la Petrograd, comuniştii preiau controlul fostului stat ţarist, iar Rusia iese din război şi confiscă Tezaului României. Imediat, Lenin începe să toace depozitele româneşti de la Kremlin. Conform documentelor aflate la Arhivele Naţionale din Bucureşti, în adresa nr. 116 din 16 ianuarie 1918, Lenin trimite următorul ordin: „Stimate tovarăşe, Consiliul Comisarilor Poporului a hotărît alocarea sumei de 5.000.000 de ruble Colegiului Suprem Ruso-Român pentru problemele României şi Basarabiei, cu amortizarea acestor sume din fondul românesc arestat la Moscova”. Cu alte cuvinte, îşi formau reţele de spionaj împotriva noastră cu propriii noştri bani. Între timp, se termină războiul şi Regatul României se întregeşte cu Transilvania, Basarabia şi Bucovina. În 1921, guvernul de la Washington îl anunţă pe cel de la Bucureşti că pe piaţa aurului din Statele Unite au apărut piese cu marca Tezaurului românesc depozitat la Kremlin. Adică sovieicii îşi făceau liniştiţi cumpărăturile din SUA, că bani aveau de la români. Începe scandalul internaţional, iar ruşii ne propun să le cedăm Tezaurul contra recunoaşterii alipirii Basarabiei la România. Bucureştii refuză propunerea şi cere insistent Tezaurul.

Tezaurul Mareşalului Antonescu

În 1935, Uniunea Sovietică ne restituie, din tot ce aveam la ei, doar arhivele şi osemintele lui Dimitrie Cantemir. În 1939, începe al II-lea război mondial, iar România se aliază cu Germania. Mareşalul Ion Antonescu încheie un pact cu Hitler, iar ţara noastră începe să vîndă statului nazist diferite produse, în special grîu şi petrol, contra aur. În urma acestui comerţ, rezerva de metal preţios a Băncii Naţionale a României ajunge în 1944 la 244,9 tone, cea mai mare din toată Istoria ţării noastre. În 1944, de frica invaziei sovietice, această rezervă uriaşă e ascunsă într-o grotă de la Mînăstirea Tismana. Ea reapare în documente în februarie 1947, cînd este readusă la Bucureşti sub supravegherea armatei sovietice. După care se aşterne tăcerea pînă în 1953, cînd se consemnează că rezerva de aur a României este de 53,1 tone. Faţă de 1947 avem un minus de 191,8 tone. „Acest aur a fost luat de ruşi ca plată a datoriei de război”, ne-a spus Adrian Vasilescu, consilier şi purtător de cuvînt al guvernatorului Băncii Naţionale. Informaţia e infirmată, însă, de documente. Potrivit acordului sovieto-român pentru pagubele de război, semnat la Moscova în 16 ianuarie 1945, România a fost obligată să plătească URSS-ului, între 12 septembrie 1944 şi 12 septembrie 1950, 300 milioane dolari, adică 50 milioane dolari anual timp de 6 ani, în produse petroliere, cherestea, vite, grîne, vase maritime şi fluviale, material mecanic şi feroviar etc. Deci cele aproape 200 de tone de aur de la Tismana nu au fost luate de ruşi ca despăgubire de război. Dar în ce mod? Surse din Ministerul de Externe al României susţin că acel tezaur a fost luat în custodie de Moscova, adică în păstrare (cu de-a sila, desigur), iar România poate şi trebuie să pună problema recuperării acestui al doilea tezaur, de două ori mai consistent decît primul. În 1995, Statul Român reia cerea de retrocedare a Tezarului „arestat” în 1917. Ulterior, se formează o comisie româno-rusă de istorici care să studieze chestiunea, adică valoarea datoriei Rusiei faţă de România. Oficial trebuie să recuperăm 93,4 tone de aur, în valoare actuală de 2.668.000.000 de dolari, din tezaurul trimis la Moscova în 1917. (Va urma)

Share |

Articol vizualizat de 672 ori

03 Sep 2011