Jurnalul secret al celui mai temut acolit al lui Stalin a fost făcut public De ce plîngea Stalin şi ce boală a ascuns dictatorul de medici (II)

În august 1942, Beria scria că l-a sfătuit pe Stalin să-l cinstească pe Churchill. „Koba (aşa îl numeşte pe Stalin) mi-a spus că ideea mea a fost bună. Churchill a fost de acord, a băut şi l-a luat apa. Koba povestea şi rîdea. Apoi mi-a spus: e bine să ştii dinainte care sînt punctele slabe ale duşmanului”. Conform jurnalului lui Beria, pentru prima dată în viaţa lui l-a văzut pe Stalin cu lacrimi în ochi la 23 septembrie 1942, cînd l-a informat cum luptă oamenii lîngă Stalingrad. A doua oară s-a întîmplat la 10 mai 1945. „Koba ne-a chemat din nou la cină. Şi din nou Koba parcă nu era el. Era şi mai moale, ba chiar a vărsat o lacrimă. Nici pe mine nu m-am recunoscut. În ultima instanţă, am scăpat de o asemenea povară că nici nu-mi vine să cred. Ce povară am scuturat!” În ceea ce-l priveşte pe medicul lui Stalin, Miasnikov, el s-a numărat printre cei care s-au aflat alături de „Tătuc” în ultimele zile ale vieţii acestuia. „La 3 martie 1953, medicii chemaţi în ajun la reşedinţa lui Stalin au fost informaţi că starea pacientului este gravă şi că decesul este inevitabil. Ni s-a dat de înţeles că se speră ca eforturile noastre să permită menţinerea în viaţă a bolnavului pentru o perioadă suficientă de timp. Am înţeles că este vorba de răgazul necesar pentru a organiza noua putere şi, implicit, pentru a pregăti opinia publică”, notează Miasnikov. „Toată ziua de 5 martie colegii mei s-au agitat cumplit pe lîngă pacient, completau tot felul de hîrtii. La etajul superior venise multă lume din conducerea statului şi partidului. Fiecare trecea pe lîngă patul muribundului. Nu toţi au avut însă curajul de a trece pragul încăperii. Moartea, aşteptată în fiecare clipă, a survenit la orele 9,50 seara”, a mai scris medicul. „Stînd în jurul patului, tăcuţi, fiecare se gîndea, probabil, la ale lui. Dar sentimentul general a fost acela al schimbării, care trebuia să vină în viaţa ţării, a noastră a tuturor”. Miasnikov scrie că disecţia a scos la iveală o ateroscleroză avansată. „Acest lucru a accentuat, probabil, cruzimea lui Stalin, neîncrederea şi suspiciunea lui, teama permanentă de duşmani, încăpăţînarea extremă, perceperea deformată a evenimentelor. De fapt, statul a fost condus de un om bolnav. El şi-a ascuns suferinţa, i-a evitat pe medici, temîndu-se că oamenii vor afla adevărul despre el”, a concluzionat medicul. (Sfîrşit)

OLGA POPESCU

Share |

Articol vizualizat de 1338 ori

03 Mai 2011