Tricolorul nr 2968

din 02 Sep 2014


Adauga la Favorite

Seteaza pagina ca homepage

Contact


ISSN 2284-5607
ISSN–L 2284-5607
News Alert:

Seriale Documentare

Istoria Cenzurii AUTOBIOGRAFIA LUI BENJAMIN FRANKLIN (I) (THE AUTOBIOGRAPHY OF BENJAMIN FRANKLIN)


Autor: Benjamin Franklin

Data şi locul publicării iniţiale: 1791, Franţa

Editura: Buisson

Forma literară: memorii

 

Autobiografia lui Benjamin Franklin este o sinceră şi uneori pestriţă cronică a unui om care a trăit viaţa din plin. Franklin a început să îşi scrie memoriile pentru fiul său, William Franklin, de care însă mai tîrziu s-a înstrăinat. Autobiografia relatează copilăria autorului într-o familie săracă, în care era cel mai mic dintre cei 17 copii ai unui fabricant de săpun şi lumînări, ucenicia sa la o tiparniţă, precum şi postul său de agent al coloniei Pennsylvania în Anglia, în 1757. El oferă detalii despre chinurile şi strădaniile sale constante de a-şi îmbunătăţi educaţia, explicîndu-şi pasiunea pentru progres, atît pentru sine, cît şi pentru cei din jur. Autobiografia se încheie cînd Franklin devine cu adevărat o figură publică şi nu numai, la nivel internaţional. În ciuda accentului pus asupra progresului şi îmbunătăţirii morale prezente în Autobiografie, Franklin arată deseori că este capabil să şi greşească, precum orice om obişnuit. El recunoaşte că „pasiunea greu de controlat din tinereţe m-a îndreptat frecvent spre aventuri cu femei de condiţie joasă care mi s-au ivit în cale, pe care le-am frecventat, lucru care m-a costat scump, aducîndu-mi mari neajunsuri, pe lîngă riscul continuu la care îmi supuneam sănătatea“. De asemenea, recunoaşte că a fost deseori victima unor pasionate accese de slăbiciune şi că nu şi-a respectat mereu principiile, schimbîndu-şi însă „opiniile pe care le credeam corecte, dar despre care constatam exact opusul”.

Într-un episod, Franklin povesteşte despre plecarea sa neplăcută din Boston, din 1723, scriind că îi lăsase pe oameni cu impresia că ar fi plecat din cauza unui episod erotic. Într-un alt episod, Franklin îşi aminteşte incidentul care a cauzat despărţirea de prietenul său, pe nume James Ralph, care şi-a lăsat în urmă soţia şi copilul şi a plecat spre Anglia împreună cu Franklin, pentru a-şi găsi de lucru. Ralph a început o aventură cu o englezoaică tînără, d-na T., cu care a avut un copil. Nereuşind să-şi găsească un loc la catedră la Londra, Ralph a plecat să predea la o şcoală rurală, rugîndu-l pe Franklin să aibă grijă de d-na T. Franklin i-a împrumutat acesteia bani şi a ajutat-o de cele mai multe ori cînd ea a avut nevoie. Într-una din vizite, Franklin „şi-a permis familiarităţi”, pe care doamna le-a respins şi i le-a comunicat ulterior lui Ralph.

Cartea prezintă o faţă foarte umană a unei personalităţi istorice binecunoscute.

Autobiografia lui Franklin este una dintre cel mai des expurgate cărţi apărute vreodată în America, fiind cenzurată încă de la prima ei publicare. În 1789, Franklin a trimis cîte un manuscris prietenilor lui, Benjamin Vaughn şi Guillaume le Veillard, primarul oraşului Passy, din Franţa, cerîndu-le sfatul. După moartea lui Franklin, în 1790, în Franţa a apărut o ediţie piratată a cărţii. Cu scopul de a publica o versiune mai „acceptabilă”, nepotul lui Franklin, William Temple Franklin, a editat versiunea în limba franceză, pe care a publicat-o în 1818 ca parte a Operelor Complete. În această ediţie erau făcute 1.200 de modificări în frazare faţă de original, cu scopul de a moderniza limbajul, actualizîndu-l la standardele Secolului al XIX-lea. Totuşi, schimbările au atenuat multe dintre tonurile lui Franklin, schimbînd deseori şi înţelesul frazelor. În 1886, Houghton Mifflin a publicat o ediţie a Autobiografiei care includea şi povestea incidentului cu James Ralph, eliminînd însă pasajele care vorbeau despre avansurile pe care Franklin le făcuse d-nei T. În schimb, editorul a inserat o altă explicaţie pentru relaţia tensionată dintre cei doi vechi prieteni: „Între timp, diferite împrejurări au dus la o răcire a relaţiilor”. În 1888, Editura Ginn& Company a exclus întregul episod. Houghton Mifflin a menţinut episodul în forma sa expurgată în ediţia sa din 1892, dar editorul, Julian Abernethy, profesor la Middlebury College, a înlocuit explicaţia cu alta: „Între timp, o altă problemă a făcut ca relaţia să se răcească”. Editorii au justificat aceste schimbări, pe lîngă multe altele care au fost făcute în aproape o duzină de ediţii, prin ideea că textul va ajunge şi în mîinile elevilor de liceu, care trebuie protejaţi. (Va urma)

 

NICHOLAS J. KAROLIDES

 MARGARET BALD

DAWN B. SOVA

 

 

Share |

Articol vizualizat de 1974 ori

Afisari

07 Mai 2011

Comenteaza acest articol



Trebuie sa fiti logat pentru a comenta acest articol.