„INOCENTA” - O ECUAŢIE CU MULTE NECUNOSCUTE (II)

O a treia ipoteză a fost prilejuită de lipsa ce se contura - cu prilejul inventarului - în gestiunea lui A. I., vînzător la cooperativa de consum şi tatăl victimei. „Nu cumva vreunul din garanţi - şi-au zis miliţienii - fiind silit să acopere cota-parte din prejudiciul de 35.000 lei, recurge la suprema formă de răzbunare?” Dar nu, fiecare dintre cei trei garanţi îşi putea proba indubitabil nevinovăţia. Şi, în sfîrşit, a patra ipoteză aducea în centrul atenţiei pe A. N., fratele victimei. Acesta, deşi anunţat, nu venise la înmormîntare. În plus, în comună se discuta faptul că el este acela care se înfruptase în realitate din avutul cooperativei de consum. Fata ştia acest lucru şi, spre a-şi salva tatăl, era gata-gata să se ducă la Miliţie şi să mărturisească vinovăţia fratelui ei. Ipoteza s-a spulberat însă rapid: la ora cînd se comitea crima, A. N. era în celălalt capăt al ţării, la Petroşani, la una din minele de cărbuni. Tocmai intrase în schimb cu echipa sa. Iată, aşadar, că tot prima ipoteză părea a fi de natură să elucideze cazul. Pe parcursul a 2 ani s-a depus un mare volum de muncă: au fost cercetate 170 de persoane, s-au întreprins investigaţii în oraşele Iaşi, Bacău, Ploieşti, Oradea, Bucureşti, Constanţa. Cu fiecare zi, dosarul cauzei devenea tot mai voluminos. Fără folos însă. Organul de Miliţie continua să se înregistreze cu încă un dosar cu autori neidentificaţi. La 15 septembrie 1972, colonelul Dumitru Gheorghe Ionescu, şeful Inspectoratului, a preluat conducerea operaţiunilor în cazul „Inocenta”. Mai întîi, a alcătuit un nou colectiv, mai restrîns, în cadrul căruia erau şi ofiţerii Corneliu Diamandescu, Gheorghe Ceucă şi Vasile Ciobanu. Reexaminarea minuţioasă a dosarului a ridicat cîteva probleme şi a generat unele întrebări nu lipsite de interes. Prima: în cercetarea unei cauze complexe este necesar să se emită mai multe ipoteze. Dar tot atît de necesar este să se renunţe la o ipoteză sau alta de îndată ce ea se dovedeşte a fi neconcludentă. Din moment ce nu a adus rezultatele scontate, prima ipoteză - cea cu tînărul blond - mai este oare demnă de atenţie? A doua problemă: investigaţiile - consistente ca volum, după cum am văzut - au fost ghidate într-o anumită direcţie datorită depoziţiilor unui singur martor, ale bătrînului F. I. Sînt acestea reale, făcute cu bună-credinţă? Nimeni n-ar putea spune. Ele nu au fost verificate. A treia: păstrează şeful de post din Mogoşeşti - plutonierul Gheorghe Buhă - o strînsă legătură cu oamenii din comună? A pătruns el oare - bineînţeles, dînd dovadă de tact şi pricepere - în intimităţile anumitor cetăţeni? Punîndu-şi toate aceste întrebări, şeful Inspectoratului Judeţean a dispus rezolvarea problemelor şi folosirea cu pricepere a tuturor posibilităţilor şi mijloacelor de care dispun organele de profil. Trecîndu-se în revistă persoanele predispuse la violenţă, în cercul de bănuiţi a fost inclus şi tînărul Gh. Fronea. Acesta avea mania armelor albe: colecţiona bricege cu şi fără buton, cumpăra şi schimba cuţite de tot felul. Investigîndu-i trecutul, ofiţerii au descoperit şi alte amănunte semnificative despre acesta. Spre exemplu, în urmă cu 4 ani fusese atenţionat de o profesoară să nu mai fugărească elevii care se îndreptau spre şcoală. (Va urma)

TRAIAN TANDIN

Share |

Articol vizualizat de 551 ori

30 Aug 2011