„INOCENTA” - O ECUAŢIE CU MULTE NECUNOSCUTE (I)

S-a întîmplat pe data de 21 septembrie 1970. Era către vremea prînzului cînd şeful de post din comuna Mogoşeşti, plutonierul Gheorghe Buhă, raportă la Inspectorat că pe drumul dintre satele Budeşti şi Mînjeşti se află cadavrul unei fete. După 50 de minute, echipa operativă - alcătuită din ofiţerii Corneliu Diamandescu, Vasile Ciobanu, Dumitru Popescu, Gheorghe Perjoiu şi Viorel Tofan - soseşte la faţa locului. După o tufă de salcîmi de la marginea drumului se afla victima: A. M., profesoară la şcoala generală din satul Mînjeşti. Prezenta două lovituri cu un corp înţepător-tăietor: una la gît, alta în regiunea cordului. O primă constatare: trupul victimei era cald încă. Ba mai mult, ceasul fetei indica şi ora crimei: 11,20 (în cădere victima îşi lovise ceasul de o piatră şi acesta, spărgîndu-i-se geamul, stătuse). Aşadar, criminalul nu putea fi departe. Unde, însă? În miriştea din cîmpul infracţiunii erau doar urme de... vite. De necrezut, dar cîinele de serviciu, găsind urma (proaspătă - reţineţi!), a abandonat-o după numai 300 de metri, în plin cîmp. Iată însă că bătrînul F. I., cel care-1 sesizase pe şeful de post, declară ofiţerilor din grupa operativă că ar fi văzut trecînd pe drum, nu cu mult timp înainte, un tînăr blond, înalt de circa 1,75 m, îmbrăcat cu un sacou de culoare deschisă şi cu pantaloni evazaţi. Acesta îl salutase respectuos, fapt ce îl surprinsese pe bătrîn, pentru că nu-1 cunoştea. O fetişcană, venită cu mulţimea la faţa locului, întări spusele bătrînului. Şi ea văzuse pe cineva trecînd. „Da, da. Parcă era un tînăr blond, îmbrăcat...”. Bineînţeles că, schiţînd portretul vorbit al prezumtivului criminal, ofiţerii din grupa operativă s-au întrebat care ar putea fi mobilul crimei. Era  A. M., victima, o fată frumoasă şi serioasă, calităţi pentru care o bună parte din tinerii din sat şi din colegii de facultate (era înscrisă la cursurile fără frecvenţă) o curtau cu insistenţă. Ea însă nu permitea avansuri decît pînă la o anume limită (lucru confirmat, de altfel, la autopsie, cu prilejul examenului ginecologic, cînd s-a constatat că era virgină). Grupa operativă a emis o primă ipoteză: făptuitorul este din anturajul victimei, şi anume unul din prietenii ei, care poate că fusese respins. Pleda pentru această supoziţie şi faptul că victima, deşi se afla la 200-300 m de sat, nu strigase după ajutor. Este ipoteza de bază care a polarizat marea majoritate a eforturilor întreprinse de echipa operativă: a fost triată cu grijă substanţiala corespondenţă a victimei, au fost identificaţi tinerii din fotografiile ei, au fost recunoscute şi cercetate persoanele din anturajul ei. Dar toţi cei ce formau cercul de bănuiţi îşi justificau, fără drept de apel, ziua de 21 septembrie 1970. S-a emis o a doua ipoteză: din moment ce victima nu a fost jefuită şi nici violată, s-ar putea ca asasinul să fie un alienat mintal, care a fugit dintr-unul din cele două spitale de neuropsihiatrie aflate în imediata apropiere a cîmpului infracţiunii. Ce-i drept, eforturile şi investigaţiile echipei operative în acest sens au avut un oarecare efect: au fost readuşi în spitale 12 bolnavi psihic. Dar drumurile lor nu se intersectaseră nici un moment cu cel al victimei. (Va urma)

TRAIAN TANDIN

Share |

Articol vizualizat de 610 ori

29 Aug 2011