Haos nuclear în România (I)

Recentul furt de minereu de uraniu de la Ştei nu este un caz singular în România. Ceea ce este foarte grav este faptul că autorităţile au pierdut controlul asupra gestionării materialelor şi deşeurilor radioactive. Asta în ciuda faptului că România a semnat cu Statele Unite ale Americii, în 2009, Acordul cu privire la cooperarea în domeniul prevenirii traficului ilicit cu substanţe nucleare şi alte materiale radioactive“.
Acordul a fost semnat în 2009 de ministrul de Interne de atunci, Cristian David, şi de fostul ambasador SUA la Bucureşti, Nicholas Taubman. Concret, prin prevederile acordului se stipulează că punctele de trecere a frontierei de pe graniţa estică a României, care este şi graniţa NATO şi a UE, vor fi dotate cu sisteme performante de detecţie a radiaţiilor în zonele respective. Numai că în timp ce ministrul David semna respectivul acord, pe rolul instanţelor româneşti se afla un dosar cu o cauză extrem de gravă şi periculoasă pentru securitatea naţională şi, concret, pentru siguranţa populaţiei. Era vorba despre furtul mai multor componente -  de la cărămizi de plumb la containere şi rastere de inox dintr-o magazie sigilată a Institutului de Fizică şi Inginerie Nucleară Horia Hulubei“ (IFIN HH), de la Măgurele. Hoţii au fost 5 jandarmi, 1 poliţist şi 2 angajaţi civili, care aveau misiunea de a păzi platforma IFIN! Acest furt extrem de grav a fost ascuns ani de zile opiniei publice, asupra dosarului respectiv punîndu-se interdicţia Cazul nu se mediatizează“. Vă prezentăm în continuare povestea furtului de componente nucleare de la Măgurele, care are aproape aceleaşi date ca furtul de uraniu de la Ştei. Dar oare la Ştei, ca şi la depozitul de la Băiţa, or fi singurele furturi de materiale şi componente radioactive? Cazul furtului de la Măgurele este simptomatic pentru modul în care sînt gestionate substanţele nucleare şi alte materiale radioactive. (Va urma).
MARIAN GHIŢEANU

sursa ziarul tricolorul

Share |

Articol vizualizat de 776 ori

04 Noi 2011