Fragmente din cartea „Hitler mi-a spus” Cucerirea Statelor Unite ale Americii (I)

Hitler îşi făcuse despre Statele Unite ale Americii o părere preconcepută, pe care nimic nu ar fi putut-o schimba. În opinia sa, America de Nord nu ar mai interveni niciodată într-un război european. Ţara aceasta imensă, cu milioanele sale de şomeri, se afla la marginea unui abis revoluţionar de care numai el, Hitler, o mai putea salva. În iunie 1933, aflîndu-mă la masa lui Hitler, l-am auzit exprimînd această dublă opinie în cuvintele pe care le-am menţionat şi pe care am avut ulterior de nenumărate ori ocazia să le aud repetate. La prînzul de care vorbesc, un musafir ridicase problema dacă interesul Germaniei nu era de a cîştiga prietenia americană. Personaje importante din guvern vorbiseră în public de „preţul inestimabil al unui tratat convenabil cu Statele Unite” şi se întrebaseră dacă în această privinţă politica antisemită a Reichului nu avea anumite inconveniente.

- Prietenia americană? făcu pe un ton sec Führerul. Prietenia cui? Prietenia oamenilor de afaceri şi a magnaţilor evrei ai finanţei, sau a poporului american?

Voia să-şi manifeste în acest fel dispreţul pe care îl resimţea faţă de regimul politic al Statelor Unite.

-         Asistăm la ultimele zvîcniri, la ultimele horcăieli ale unui regim de corupţie care este o ruşine pentru trecutul măreţ al acestei naţiuni şi care, de altfel, agonizează. De la războiul de secesiune, cînd sudiştii au fost învinşi, împotriva oricărei logici istorice şi a oricărui bun-simţ, americanii au intrat în faza decadenţei politice şi rasiale. Nu doar sudiştii au fost bătuţi, ci şi întreg poporul american. Sub aparenţa înşelătoare a puterii economice şi politice, America a fost atrasă în vîrtejul autodistrugerii progresive. O clică de plutocraţi, care se pretinde a fi lumea bună, domină ţara prin ficţiunea unei democraţii care nu s-a mai afişat niciodată cu atîta neruşinare ca un regim de corupţie şi de venalitate legale. Cadrele unei mari ierarhii sociale, bazate pe ideea sclaviei şi a inegalităţii, au fost distruse şi, o dată cu ele, germenii viitori ai unei Americi cu adevărat mari, ai unei Americi care nu ar fi fost guvernată de o castă coruptă de negustori, ci de o clasă de stăpîni, excluzînd riguros ideile false de libertate şi egalitate. Egalitate? Ne putem întreba între cine? Între urmaşul unei vechi familii a aristocraţiei spaniole sau urmaşul unui emigrant suedez, şi massele astea zdrenţăroase de polonezi, ţigani, unguri şi toată spuma jidănimii orientale şi balcanice? Cred totuşi că există încă o vastă clasă mijlocie a Americii, cea a fermierilor, în care salutarul spirit combativ al epocii colonizării nu s-a stins. Trebuie să deşteptăm acest spirit. Reacţia contra negrilor, contra oamenilor de culoare în general şi contra evreilor; Legea lui Lynch, naivitatea americanului simplu, scepticismul anumitor medii intelectuale şi îndoielile lor în privinţa „prosperităţii“, experienţa savanţilor care au studiat imigrarea şi care sînt, în consecinţă, edificaţi asupra inegalităţii raselor, toate acestea îmi dau certitudinea că elementele încă sănătoase din Statele Unite se vor trezi într-o bună zi, aşa cum s-au trezit în Germania. Doar ideologia naţional-socialistă e în stare să elibereze poporul american de clica opresorilor săi şi să restaureze acolo condiţiile de dezvoltare a unei mari naţiuni. (Va urma)

HERMANN RAUSCHNING

(Fost şef nazist al Guvernului de la Danzig)

Share |

Articol vizualizat de 2694 ori

28 Mai 2011