„Flautul fermecat”, de Mozart: Un mesaj codificat? (I)

Iată o operă surprinzătoare, unică în felul ei. Ea este compusă în 2 acte, care par a fi cvasi-independente. Primul act începe ca un basm aproape clasic: o prinţesă (Pamina) răpită de regele cel rău (Sarastro), un prinţ îndrăgostit (Tamino), capabil de orice pentru a o elibera, şi un bufon (Papageno), care a fost introdus în poveste cu rolul de a amuza galeria. După antract, spectatorul se aşteaptă, deci, la un deznodămînt fericit: prinţul o va elibera pe prinţesă, se va căsători cu ea şi, împreună, vor avea mulţi copii, omul rău va fi pedepsit, iar bufonul va continua să-i distreze pe oameni. În fapt, actul II este complet diferit. Mozart şi libretistul Emanuel Schikaneder vor răsturna povestea: prinţesa nu a fost răpită de un rege rău, ci protejată de influenţele nefaste ale mamei sale (Regina Nopţii) de către Sarastro, care se dovedeşte a fi un mare preot, înţelept şi virtuos. Povestea se termină cu bine: prinţul şi prinţesa intră în Templu, mînă în mînă, dar nu pentru a se căsători, ci pentru a fi iniţiaţi în lumea misterelor şi pentru a păşi, împreună, pe drumul înţelepciunii. Goethe scrie că ,,Opera «Flautul fermecat» se pretează unor lecturi multiple: ea procură mulţimii o plăcere simplă, dar, în acelaşi timp, furnizează o serie de comori secrete”. Iar Kant susţine că actul II al operei este dedicat celor iniţiaţi. Despre ce ,,mistere” şi ,,comori secrete” este vorba? Răspunsul trebuie căutat în lumea francmasoneriei. ,,Flautul fermecat” este o ceremonie de iniţiere masonică, transpusă pe muzică, un soi de puzzle, în care fiecare francmason regăseşte ceea ce a trăit el, în seara în care a intrat, pentru prima dată, în Templu. La 14 decembrie 1784, Mozart este iniţiat în Loja Binefacerii, condusă de Ignaz von Born, cel care, pentru tînărul compozitor, reprezintă, în mod cert, un fel de părinte spiritual. Muzicianul va urca rapid treptele masoneriei: va deveni companion, în martie 1785, şi, la doar o lună după aceea, este iniţiat pentru gradul de maestru. La rîndul lui, Schikaneder este admis în Lojă în 1788, dar, după 1 an, va fi exclus. Mozart compune numeroase piese muzicale pentru ceremoniile organizate de diverse loje: ,,Bucuria masonică”, executată cu ocazia unui banchet, care a avut loc la Viena; ,,Muzică funebră masonică”, dedicată memoriei a 2 francmasoni dispăruţi; ,,Călătoria companionilor”, compusă cu ocazia accederii tatălui său, Leopold, la cel de-al doilea grad masonic (cel de companion, sau calfă, primul fiind cel de ucenic), şi, mai ales, cantata ,,Elogiul prieteniei”, pe care Mozart o scrie chiar înainte de a muri, ca un ultim dar oferit fraţilor lui. (Va urma)

PH. BENHAMOU

(Traducere de Anca GRIGORIU)

Share |

Articol vizualizat de 1348 ori

22 Iun 2011