Seriale Documentare
Figuri diabolice Ucigaşii din mlaştini (II)
A doua zi dimineaţă, devreme, Smith a telefonat la Poliţie, apoi s-a dus la secţie şi le-a relatat poliţiştilor tot ce se întîmplase. Peste două duzini de ofiţeri de Poliţie au descins pe Warle Brook Avenue şi, de îndată ce au intrat în casă, au găsit trupul lui Evans şi arma crimei în dormitorul de la etaj. După arestarea lui Brady şi Hindley, Smith a declarat Poliţiei că Brady îi spusese despre corpurile pe care le îngropase în mlaştina Saddleworth din apropiere. Poliţia a făcut cercetări şi a descoperit trupurile a 4 copii, care fuseseră răpiţi şi ucişi, în 1963 şi 1964, de Brady şi Hindley - cunoscuţi acum ca „Ucigaşii din mlaştini”. Toţi copiii fuseseră molestaţi sexual înainte de a fi omorîţi. Ulterior s-au găsit benzi cu înregistrarea vocii lui Lesley Ann Downey, în vîrstă de 10 ani, care a fost torturată, violată şi ucisă. (...) Hindley şi Brady au fost amîndoi condamnaţi la închisoare pe viaţă, în 1965. La proces, Hindley a pretins că fusese forţată să participe la crimele lui Brady. Brady a negat aceste acuzaţii şi, într-o scrisoare din martie 2000, adresată unei agenţii de ştiri din Liverpool (citată în „Crimă în mlaştini” pe crimelibrary.com), a scris: „Ea a recurs la noi şiretlicuri, pretinzînd că am forţat-o să participe la crime prin folosire de droguri, viol, şantaj sau violenţă fizică. Toate dovezile concrete împotriva ei au fost înlăturate în favoarea minciunii transparente, sau a unei amnezii“. Brady susţine că Hindley a acceptat de bunăvoie să participe la crimele lor, din dragoste pentru el, şi acum ea se dezice, încercînd să scape de închisoare. Hindley afirmă că îşi regretă crimele şi asocierea cu Brady în vederea înfăptuirii lor. Ea se află acum în închisoare, cu o sănătate fragilă, şi avocaţii ei continuă să acţioneze pentru eliberarea sa. Auzind de gravele probleme de sănătate ale lui Hindley, mama uneia din victimele sale şi-a exprimat în public dorinţa ca aceasta să sufere înainte de a muri. Recent, Brady a împlinit 3 luni de greva foamei, preferînd să moară în loc să-şi ducă viaţa în închisoare. Printr-un ordin al tribunalului, gardienii îl hrănesc cu forţa. Dar este viu. Şi asta înseamnă mai mult decît poate fi spus despre victimele lui. (Sfîrşit)
MARTIN GILMAN WOLCOTT





