Figuri diabolice: Attila Hunul - 406?-453 (I)

„Era hun tipic, scund, cu pieptul lat, cu un cap mare, ochii mici, adînciţi în orbite şi nasul turtit. Era oacheş, cu pielea aproape măslinie şi avea o barbă rară. Iute la mînie, folosea drept armă politică teama pe care o inspira.“

Iordanes, istoricul got, citat în Împăratul stepelor, de Rene Grosset

De ce este hunul Attila clasat atît de sus în ierarhia figurilor diabolice? Din cauza moştenirii lăsate de el, a distrugerii în massă a oamenilor, în vederea unor cuceriri teritoriale şi a totalului său dispreţ pentru viaţa semenilor săi. Hunii erau cunoscuţi pentru cruzimea lor înfiorătoare, pe care Attila le-a cultivat-o, inoculîndu-le războinicilor săi o extraordinară pasiune pentru ucidere şi distrugere. Cuvintele folosite pentru a-1 descrie pe Attila în cărţi şi articole sînt întotdeauna extrem de dure. Barbar, crud, periculos, feroce, sălbatic şi notoriu reprezintă termenii obişnuiţi, aşa cum sînt şi titulaturile care nu-i fac cinste: „Biciul lui Dumnezeu” şi „Biciul Pămîntului”, în viziunea lui Dante Alighieri. Scriitorul roman Marcellus i-a catalogat pe Attila şi pe hunii lui ca fiind „animale cu două picioare”, iar Attila a mai fost descris ca un om „feroce”, „cea mai temută persoană din istoria omenirii”, un „ucigaş de copii mici”, o căpetenie responsabilă de „distrugeri în massă” şi o „încarnare a răului”. Romanii considerau că nu poate exista nici o altă fiinţă omenească răspunzătoare de atîtea morţi, distrugeri şi atrocităţi, Attila fiind considerat de ei drept „neom”. Aproximativ din 433 pînă în 453, Attila a cucerit aproape 2.300.000 de kilometri pătraţi şi a condus un imperiu ce cuprindea Europa Centrală şi de Est şi cîmpia vestică a Rusiei. El a pustiit o bună parte din continentul european în decursul Secolului al V-lea, dar n-a reuşit să cucerească Galia, o regiune care corespunde, în linii mari, Franţei de astăzi, Belgiei şi nordului Italiei. Asedierea Traciei de către Attila (Tracia era o regiune care cuprindea sud-estul Peninsulei Balcanice, la nord de Marea Egee) s-a soldat cu asemenea pierderi de vieţi omeneşti, încît morţii nu puteau fi număraţi. Între anii 441-442, Attila şi soldaţii lui au devastat cetatea Naissus, cam la 160 de kilometri la sud de Dunăre. Attila şi hunii s-au autodepăşit în cruzime şi sete de sînge. Invadatorii au violat, au prădat, au ucis şi au mutilat oameni după bunul lor plac. Cînd solii romani l-au vizitat pe Attila la Naissus, cîţiva ani mai tîrziu, ei au trebuit să stea în afara cetăţii, din cauza mirosului de cadavru încă persistent. Malurile fluviului erau complet acoperite cu oase umane. În timpul unui atac violent asupra Imperiului Roman de Răsărit, în 447, Attila şi oamenii lui au distrus, după toate probabilităţile, peste 70 de oraşe şi cetăţi, violînd, incendiind, ucigînd şi distrugînd, ca nişte lăcuste, tot ce le ieşea în cale. În 452, Attila a mai asediat şi nimicit Aquileia, din nordul Italiei. Cînd Papa Leon a aflat că următorul obiectiv al lui Attila îl reprezenta Roma, Pontiful i-a cerut să părăsească Italia. La început, Attila s-a împotrivit, apoi, după cum se spune, s-a întîmplat un miracol. (Va urma)

MARTIN GILMAN WOLCOTT

Share |

Articol vizualizat de 1591 ori

17 Mai 2011