Fiecare om are un înger păzitor (III)

Dr. Ralph Harlow, absolvent al celebrului colegiu Harvard, se plimba împreună cu soţia sa, Marion, prin Pădurea Ballardvale cînd, deodată, a auzit un foşnet ca de mătase, foarte puternic, ca un vîjîit prin aer, venind de undeva din spatele lor. Atunci au fost martorii unui miracol: „Cam la 10 metri deasupra noastră am văzut un grup de fiinţe zburătoare. Străluceau ca însăşi lumina şi îmi dădeau o senzaţie extraordinară de linişte, de calm şi de înălţare spirituală. Am fost convins că sînt îngeri şi mi-am dat seama că Dumnezeu ne dăduse un semn al existenţei sale. Ceva mai înainte tocmai discutasem cu Marion despre asta şi îi spusesem că nu cred o iotă din basmele astea cu religia, că tot ceea ce ne înconjoară e rezultatul dezvoltării naturale. Iată, însă, că din cer mi s-a dat semnul, iar de atunci nu mai există zi în care să nu mă rog la Dumnezeu să nu fiu lăsat să păcătuiesc din nou”.

Samuel Parker

a fost scos din fîntînă de un înger

Samuel Parker, de 10 ani, se juca nesupravegheat pe lîngă o fîntînă părăsită. La un moment dat, a fost atras de zidurile fîntînii, pe care le-a escaladat curios. Deşi avea sentimentul acut că nu e bine ce face, tentaţia a fost mai puternică. Cum era de aşteptat, băiatul s-a dezechilibrat şi a căzut în fîntînă. Zgîriat, sîngerînd, Samuel a început să ţipe după ajutor, dar nu era nimeni în jur. A început să se roage cu ardoare. După un moment, deasupra lui s-a materializat un înger, o femeie blondă, cu faţa radiind de bunătate, cu o rochie lungă, albă şi cu doua aripi albe. Îngerul a întins mîinile spre el, Samuel a fost ridicat în braţe, apoi, zburînd lin, îngerul l-a scos din fîntînă şi l-a depus pe pămînt. Apoi a dispărut. Cîteva minute mai tîrziu, a sosit şi mama lui Samuel, care avusese o presimţire neagră în legătură cu fiul său şi-şi lăsase treburile, îndreptîndu-se direct spre locul unde se afla fîntîna, deşi copilul nu se prea juca acolo.

Ann Shield conducea pe un drum muntos din vestul Pennsylvaniei, cînd a fost cuprinsă, brusc, de o furtună de zăpadă deosebit de violentă. În scurt timp, nu s-a mai văzut nimic în jur, zăpada troienindu-se pe maşină într-un ritm îngrijorător. Panicată că avea să sfîrşească îngheţată, nefiind în stare să mai conducă, Ann şi-a încredinţat sufletul lui Dumnezeu. Cînd a deschis ochii, după rugăciunea fierbinte, a zărit în stînga şi în dreapta bordului maşinii două siluete mari, puternice, albe. La început, Ann s-a speriat, neştiind ce erau acele rapturi, dar a simţit imediat că ele veniseră să o ajute. A pornit maşina calmă şi plină de o fericire absolută, care, era sigură, radia de la acele rapturi. Timp de patru ore şi jumătate, siluetele au orientat-o prin furtuna care se intensificase. Imediat ce drumul s-a limpezit, lăsînd în urmă viscolul, făpturile acelea au dispărut dintr-odată. Ann nu a avut nici o îndoială că au fost îngeri trimişi în ajutorul ei.

Cînd Jennifer McDonald a căzut la pat bolnavă, ştia că nu se putea baza pe nimeni, fiind o femeie singură. Avea febră mare şi abia reuşea să se dea jos din pat şi să-şi facă un ibric de ceai. Mai mult dormita, slăbită de febră.

La un moment dat, s-a trezit brusc. Apartamentul ei micuţ era în flăcări. S-a dat jos din pat cu greu, încercînd să iasă, dar fumul gros a înăbuşit-o. În acel moment, a avut sentimentul morţii iminente şi s-a rugat cu ultimele puteri conştiente. Simţea cum pierde contactul cu realitatea. Cînd era pe punctul de a-şi pierde cunoştinţa, s-a simţit apucată de braţe puternice. Din cauza fumului gros, nu putea vedea figura salvatorului ei, dar a fost cuprinsă de o pace divină.

A fost depusă în holul blocului, departe de incendiu. Vrînd să mulţumească pompierului necunoscut, a observat cu stupoare că era o siluetă albă, înveşmîntată într-o rochie albă, care tocmai dispărea, parcă evaporîndu-se în aer. Apoi a auzit sirena pompierilor. Nu mai avea nevoie de nici o certitudine că a fost salvată de un înger. (Va urma)

TRAIAN TANDIN

Share |

Articol vizualizat de 1185 ori

30 Iun 2011