Fenomene stranii Luptă aeriană cu un O.Z.N. deasupra Teheranului (IV)

După aterizare, ne-am prezentat la punctul de comandă şi apoi ne-am dus să verificăm la turnul de control. Aici ni s-a spus că obiectul principal de pe cer tocmai dispăruse brusc, într-o clipă. Dimineaţă, la prima oră, am dat un raport la cartierul general şi toată lumea a fost prezentă în sală, toţi generalii. În cursul raportului, în stînga mea a stat un colonel american, Olin Mooy, ofiţer în cadrul Forţelor Aeriene ale Statelor Unite, aparţinînd Grupului Consultativ şi de Asistenţă Militară de la Teheran, care întorcea foaie după foaie şi lua notiţe. Cînd am explicat că nu am putut să trag din cauză că panoul de bord s-a stins, cu toate că am încercat, el a spus: „Ai avut noroc că nu ai putut să tragi”. Ulterior, am vrut să vorbesc cu el şi să-1 întreb dacă se mai făcuse aşa ceva vreodată şi mai aveam şi alte întrebări. L-am căutat, dar nu l-am mai găsit nicăieri. Apoi ne-au dus, pe mine şi pe locotenentul Damirian, la spital. Am făcut o rundă de analize, în special analize ale sîngelui. Cînd eram pe punctul de a pleca, a venit în fugă după mine un doctor şi mi-a spus: „Nu-ţi face griji, nu ţi se coagulează sîngele”. Au mai luat o probă de sînge şi pe urmă mi-au zis: „În regulă, poţi să pleci”. Ne-au cerut să ne prezentăm la spital lunar, timp de 4 luni, pentru examene medicale şi alte analize ale sîngelui. După aceea, am urcat într-un elicopter, cu pilotul, şi am survolat exact locul unde aterizase obiectul strălucitor. Zgomotul de alarmă venise din această zonă şi am survolat exact locul respectiv, însă nu am găsit nimic. Nimic. Am aterizat acolo şi ne-am plimbat prin jur, să vedem dacă existau urme de căldură, ardere sau prăbuşire. În continuare, nimic. Totul era în regulă şi neatins. Cu toate acestea, semnalul de alarmă se auzea. Am rămas perplecşi.

Existau acolo, în apropiere, case mici şi grădini şi i-am întrebat pe locuitorii aceia dacă văzuseră ceva. Oamenii au spus că auziseră un zgomot după miezul nopţii, dar numai atît. Zgomotul de alarmă a continuat zile întregi şi a fost auzit şi de liniile aeriene comerciale din regiune. Lucrul acesta chiar m-a sîcîit. Un grup de oameni de ştiinţă ne-a pus întrebări o perioadă de timp, dar totul s-a făcut în scris, prin scrisori trimise la cartierele generale, nu faţă în faţă. M-au chemat de multe ori de la bază, mă duceam la cartierul general şi citeam alte hîrtii şi răspundeam la alte întrebări fără sfîrşit. Oficialii iranieni au examinat şi au testat cele două avioane F-4, căutînd indicii de radioactivitate, dar nu au găsit nimic. Ulterior, în Statele Unite a fost făcut public, sub incidenţa legii dreptului la informare, un memoriu care fusese cîndva clasificat secret de la Agenţia de Informaţii pentru Apărare - Defense Intelligence Agency (DIA) -, redactat de locotenent-colonelul Mooy, pe care încercasem să-1 găsesc după informare. Acest memoriu documenta detaliat evenimentul în mai mult de 3 pagini şi a fost trimis la Agenţia Naţională de Securitate, National Security Agency (NSA), la Casa Albă şi la Agenţia Centrală de Informaţii - Central Intelligence Agency (CIA). Un alt document, datat 12 octombrie 1976, redactat de colonelul Roland Evans, prezenta o evaluare a cazului pentru DIA. În acest document se preciza: „Este un caz clasic, care întruneşte toate criteriile necesare pentru un studiu valid al fenomenului OZN”. Ca dovezi în sprijinul afirmaţiei sale, Evans enumera în documentul său, destinat DIA, cîteva aspecte importante: existau mai mulţi martori cît se poate de credibili ai prezenţei obiectelor în locuri diferite; obiectele au fost confirmate de radare; ieşirea din funcţiune a tuturor instrumentelor de navigaţie s-a produs la bordul a trei aparate de zbor diferite - unul comercial, precum şi cele două F-4 ale noastre - şi „OZN au dovedit o manevrabilitate fără măsură”. (Va urma)

General (retr.) PARVIZ JAFARI, Forţele Aeriene Iraniene

Share |

Articol vizualizat de 904 ori

11 Iul 2011