Fenomene stranii Luptă aeriană cu un O.Z.N. deasupra Teheranului (I)

Aproximativ la orelor 11 seara, în ziua de 18 septembrie 1976, oamenii au fost speriaţi de turele pe care le făcea un obiect necunoscut pe deasupra Teheranului, la mică înălţime. Semăna cu o stea, dar era mai mare şi mai strălucitor. Unii au anunţat turnul de control al traficului aerian de la Aeroportul Mehrebad, unde responsabil pentru tura de noapte era Hussein Pirouzi.

După ce a primit patru apeluri, a ieşit afară şi s-a uitat cu binoclul în direcţia pe care i-o indicaseră cei care sunaseră. A văzut şi el - un obiect strălucitor, cu lumini colorate care clipeau, schimbîndu-şi poziţia, la o altitudine de peste 1.830 de metri. Pirouzi ştia că în noaptea aceea nu erau în apropiere nici un avion şi nici un elicopter. În jurul orelor 12,30 noaptea, a alertat postul de comandă al Forţelor Aeriene. Generalul Yousefi, care era locţiitor la comandă în momentul acela, a ieşit afară şi a văzut şi el obiectul. A decis să lanseze un aparat Phantom F-4 II al Forţelor Aeriene de la baza Shahrokhi, situată în afara Teheranului, care să investigheze. În avionul F-4 s-au aflat doi oameni: căpitanul Aziz Khani şi locotenentul major Hussein Shokri, navigator. Eram maior şi comandant de escadron în vremea aceea şi unul dintre piloţii mei, care a fost printre primii alertaţi din regiune, a decolat imediat. Am plecat de acasă şi m-am îndreptat către bază, pentru a prelua conducerea operaţiilor de acolo. Aparatul de zbor F-4 era deja în aer cînd am sosit la bază, iar atît Khani, cît şi Shokri văzuseră obiectul şi încercau să-1 urmărească. Însă acesta se deplasa cu o viteză apropiată de viteza sunetului, astfel încît nu au putut să-1 prindă din urmă. Cînd s-au apropiat mai mult de el, toate instrumentele lor de bord au murit, staţia radio a fost dată peste cap şi s-a pierdut legătura cu solul. După ce aparatul F-4 s-a îndepărtat din nou, instrumentele de bord au revenit la viaţă şi au putut relua comunicarea radio. Cam după 10 minute, am primit ordinul să decolez cu un al doilea aparat, pe care l-am pilotat personal. Erau de-acum orele 1,30 dimineaţa, în data de 19 septembrie. Locotenentul major Jalal Damirian, copilotul meu de pe locul din spate, se ocupa de radar şi de celelalte echipamente; îi spuneam „cel din spate“. Cînd am decolat, obiectul arăta exact aşa cum fusese descris. Era foarte strălucitor, zbura la mică altitudine deasupra oraşului şi apoi a început să urce. Căpitanul Khani se apropiase de frontiera rusă şi în acel moment i s-a spus să se întoarcă. Cînd s-a întors, a spus că a văzut obiectul în faţa lui, în poziţia orei 12. L-am întrebat: „Unde anume îl vezi?”. El mi-a răspuns: „Deasupra barajului, aproape de Teheran”. I-am spus: „Du-te acasă, mă ocup eu de el”. După ce el a luat-o înapoi, m-am uitat şi l-am văzut. Avea lumini foarte intense, pulsatorii, roşii, verzi, portocalii şi albastre, atît de strălucitoare, încît nu am putut să-i văd fuselajul. Luminile erau dispuse în formă de diamant - numai lumini strălucitoare, nu se vedea nici o structură solidă între ele sau în jurul lor. Succesiunea pulsaţiilor era la fel de rapidă ca a unui stroboscop. (Va urma)

General (retr.) PARVIZ JAFARI, Forţele Aeriene iraniene

Share |

Articol vizualizat de 1083 ori

07 Iul 2011