Femei spion Gabriele Gast, cea care a dansat cu lupul (III)

Cu toate acestea, Gabriele s-a înscris în Uniunea Creştin-Democrată a Germaniei (UCD), la început ca o formă de respect faţă de părinţi, apoi ca un element al înşelăciunii şi deghizării. Gast, membru nominal, s-a retras din partid abia în 1990, după arestarea ei. În paralel fusese însă de mult timp acceptată şi în Partidul Socialist Unit (PSU). O combinaţie de o mare ciudăţenie, comparabilă cu o colaborare concomitentă cu SFI şi Stasi. Studenta Gast a observat nemulţumită concepţia politică despre femei din UCD. Faptul că femeile trebuiau să aleagă între familie şi carieră i se părea o concepţie învechită, deoarece bărbaţii nu trebuiau să aibă această opţiune. În acelaşi timp, era nevoită să se concentreze aupra alegerii meseriei. O dată cu apropierea tot mai rapidă a terminării facultăţii, scădea şi interesul ei pentru meseria de profesor. Nu voia să se despartă aşa uşor de atmosfera politică şi să se ocupe zeci de ani de „adolescenţi lipsiţi de plăcerea de a învăţa”. De aceea, s-a transferat în echipa profesorului Mehnert şi s-a concentrat asupra rapoartelor de cercetare ale URSS şi RDG. Mehnert i-a devenit profesor coordonator pentru teza de doctorat. Gabriele Gast s-a hotărît asupra unei teme ce nu îi mai ieşea din minte în urma experienţelor negative din UCD - o analiză comparativă a rolului politic al femeii în cele două state germane. Pe această temă nu exista încă o cercetare amănunţită. Mehnert era încîntat şi şi-a încurajat studenta să-şi pună planul în aplicare. I-a oferit tot sprijinul său. În centrul industrial saxon Karl-Marx-Stadt trăiau nişte rude din partea tatălui, pe care Gast le vizitase deja fără probleme în trecut. Acolo avea să intre în contact direct pentru a da un contur obiectivelor sale de cercetare. Cînd a primit invitaţia la un botez în Remscheid, era pregătită din nou. În mai 1968, Gast a călătorit a doua oară în „sinistrul” Est. Deoarece îşi anunţase deja rudele printr-o scrisoare, acestea nu stătuseră degeaba şi-au stabilit o întîlnire cu Liga Democrată a Femeilor din Germania (LDFG). Întîlnirea fusese aprobată şi de un ameninţător „Institut pentru Consiliere Străină”, o divizie deghizată a Stasi. Aproape de încheierea călătoriei, urma să aibă loc o discuţie cu preşedinţii locali ai LDFG. În mod surprinzător, la ea participau şi doi bărbaţi. Unul se numea Müller şi îi fusese prezentat drept un expert în politica feministă a sindicatului. Însoţitorul său, Schmidt, trebuia să-1 conducă, aparent, pe acesta în Dresda. Schmidt era, evident, „un tip bondoc, tuns la zero şi cu un început de burtă, fără a impresiona într-un fel anume”. Stătea momentan departe de adunare şi părea total dezinteresat. După două ore, a vorbit pentru a aminti de turul în Dresda. În studenta curioasă începeau să se nască tot felul de gînduri. O excursie la Dresda era în acea perioadă foarte neobişnuită şi ciudată. Plină de interes, întrebă dacă putea merge şi ea. Nici o problemă, i s-a răspuns, şi astfel îşi continuă discuţia în Volkswagenul domnului Schmidt, care se dovedi un maestru în ale şofatului. Nu spusese însă că era un „ofiţer pentru operaţiuni speciale” al Securităţii. Cei doi au petrecut o parte din după-amiază împreună. Domnişoara intelectuală era împărţită între obiectivele impresionante ale oraşului de pe Elba şi însoţitorul său foarte cult. Seara s-a terminat în barul „Chemnitzer Hof”. Femeia din Vest şi bărbatul din Est dansau pe acordurile unei mici formaţii. Chelnerii serveau şampanie ieftină de Crimeea, iar atmosfera devenea tot mai plăcută. (Va urma)

WILHELM DIETL

Share |

Articol vizualizat de 1317 ori

04 Mai 2011