Femei spion Gabriele Gast, cea care a dansat cu lupul (I)

Motto: „Scopul vostru e căutarea

Numele rămîn secrete

Reuşitele discrete

Mereu în teritoriul duşmanului

Discuţii cu tovarăşii

Mult prea rar acasă

Pentru purtarea decoraţiilor

Nu mai rămîne adesea timp

Să fii mereu treaz

Şi cu inima neliniştită

Chiar şi-n timpuri paşnice

Niciodată cruţat

Protectori ai păcii oamenilor

Soldaţi ai frontului invizibil.“

Cîntecul spionilor

Era o dimineaţă de toamnă senină, perfectă pentru drumeţii montane. Nici unul dintre vecini nu ar fi bănuit alt program pentru doamna între două vîrste care ieşea din casa de pe München-Neuried în jurul orelor 7. Era cunoscută pentru drumeţiile mai dificile şi pentru pasiunea ei pentru sporturile de iarnă. Aşa că o salutară amabil şi adormiţi, cînd încărca portbagajul sau cînd dădea colţul.

În acea dimineaţă, cîteva detalii erau totuşi diferite. Undeva, între numeroasele garaje, de-a lungul străzii liniştite, stătea la pîndă o maşină cu 2 bărbaţi. Porniră motorul cînd femeia s-a îndreptat cu Opelul ei Ascona auriu, cu numărul de înmatriculare M-R 481, spre strada principală. Apoi, rămaseră la o distanţă sigură în spatele ei, deoarece nu doreau să fie recunoscuţi drept angajaţi ai Departamentului de Siguranţă al Serviciului Federal de Informaţii şi pentru că nu voiau să-şi piardă ţinta. Cei doi nu aveau nici o problemă să se ţină după ea. Abia după o oră, nu departe de trecerea frontierei cu Austria la Mittenwalder, situaţia s-a schimbat. Femeia voia oare să fugă, să scape de investigatorii federali? Nu trebuia să se întîmple aşa ceva. Era nevoie de o intervenţie rapidă. Vama trebuia înştiinţată imediat.

Într-un ritm rapid, Opelul Ascona mergea în spatele puţinelor maşini, care plecaseră la fel de devreme, spre locul în care se afla grănicerul bavarez. Acesta se uită scurt la faţa serioasă a femeii cu trăsături ascetice şi distante. „Permisul, vă rog!” Ordinul fu scurt şi impersonal. Părea că nu se grăbeşte. „Vă rog să parcaţi dincolo şi să veniţi cu mine.” Ce se întîmplase? Un radar bine ascuns? O asemănare cu o altă persoană căutată? Conducătoarea fu nevoită să coboare şi să meargă la punctul de control. Acolo trebuia să aştepte un moment. Deşi nu s-ar fi zis, treptat devenea din ce în ce mai nervoasă. Circumstanţele opririi involuntare i se părură ciudate, în plus ar fi vrut să ajungă la timp la întîlnire. În Innsbruck o aştepta Karl-Heinz, bărbatul care-i fusese mereu alături.

Unul dintre funcţionari o duse în centrala de operaţiuni. Aici misterul fu dezlegat. „Există un mandat de arestare împotriva dumneavoastră. Totuşi, încă nu a fost emis. Mai multe nu ştim. Trebuie să aşteptaţi pînă primim răspuns din München.” Toate alarmele urlau. De ce tocmai acum, cînd se terminase totul? RDG nu mai exista, Securitatea fusese desfiinţată. De ce acum? Nesiguranţa a durat mai mult de-o oră, apoi în cameră intrară doi bărbaţi îmbrăcaţi civil. Unul dintre ei îşi scoase legitimaţia de la Servicul Federal de Inteligenţă (SFI) şi anunţă cu o figură importantă o procedură pentru care nu era autorizat: „Vă arestez pentru trădare şi acţiuni de spionaj pentru o forţă străină!” În timp ce făcea asta, părea foarte furios. Abia se putea abţine. Femeia tăcu şi-i urmă pe bărbaţi către maşina lor. Plecară împreună spre München, de această dată la Biroul Bavarez de Investigaţii.

Femeia era şocată. „Mă simţeam nemărginit de goală şi infinit de singură. Cum de se întîmplase că stăteam în această maşină şi mă îndreptam spre o soartă incertă, în orice caz grea?” (Va urma)

WILHELM DIETL

Share |

Articol vizualizat de 1257 ori

02 Mai 2011