EXPERIENŢA UNUI OM TRĂZNIT PRIN TELEFON ŞI ÎNVIAT DIN MORŢI (XVII)

ULTIMELE VIZIUNI

La sfîrşit, am primit cea de-a 13-a viziune. Nu ştiu de unde a venit aceasta, întrucît nu mi-a fost adusă de o Fiinţă de Lumină într-un fişet, la fel ca primele 12. În multe privinţe, aceasta a fost cea mai importantă viziune pe care am primit-o, întrucît sintetiza tot ce am văzut în primele 12 fişete. Am auzit în mintea mea o Fiinţă de Lumină spunîndu-mi telepatic:

- Dacă vă veţi urma calea şi dacă veţi trăi la fel cum aţi făcut-o în ultimii 30 de ani, acesta este viitorul care vă aşteaptă. Dacă vă veţi schimba, însă, veţi putea evita războiul care va urma.

Am văzut apoi scene ale unui război oribil, care au urmat acestui mesaj. În timp ce viziunile îmi apăreau pe ecran, Fiinţa de Lumină mi-a spus că anii 1994-1996 vor fi absolut critici pentru izbucnirea sau nu a acestui război:

- Dacă veţi urma calea de pînă acum, începînd din anul 2004 lumea nu va mai fi cea pe care o cunoaşteţi la ora actuală. Din fericire, ea se mai poate încă schimba, iar tu poţi contribui la această schimbare.

Scenele din cel de-al III-lea război mondial au prins apoi viaţă în faţa mea. Mă aflam în o sută de locuri simultan, de la deşerturi la păduri, şi nu vedeam altceva decît oameni care se luptau şi un haos indescriptibil. Îmi era limpede că acesta urma să fie războiul final, un fel de Armaghedon al umanităţii, şi că principala sa cauză era frica. Într-una dintre cele mai enigmatice viziuni, am văzut o armată de femei îmbrăcate în robe negre şi acoperite cu văluri care mărşăluiau printr-un oraş din Europa.

- Frica pe care o simt aceşti oameni nu este necesară, mi-a spus Fiinţa de Lumină, dar este atît de mare, încît oamenii vor fi dispuşi să renunţe la toate libertăţile lor în numele siguranţei.

Am văzut, de asemenea, numeroase scene ale unor catastrofe naturale. Zone altădată fertile pe care creşteau grîul şi porumbul erau abandonate şi se deşertificau. În alte regiuni ale lumii, furtuni torenţiale spălau solul şi lăsau în urma lor mlaştini imposibil de locuit. În această viziune, oamenii mureau de foame. Mulţi dintre ei cerşeau de mîncare pe străzi, ridicîndu-şi implorator vasele sau chiar palmele făcute căuş, în speranţa că le va da cineva ceva de mîncare. În unele imagini, cei mai slabi dintre ei renunţau să mai cerşească şi se încovrigau la pămînt, aşteptînd darul suprem al morţii. Am văzut războaie civile izbucnind în America Centrală şi de Sud, precum şi apariţia unor guverne socialiste în toate aceste ţări pînă în anul 2000. Pe măsură ce aceste războaie s-au intensificat, milioane de refugiaţi au trecut graniţa cu Statele Unite, încercînd să înceapă o viaţă nouă în această ţară. Nimic din ce a făcut guvernul SUA nu a reuşit să-i oprească pe aceşti imigranţi mînaţi de teamă şi de pierderea credinţei în Dumnezeu. Am văzut milioane de oameni fugind din El Salvador şi din Nicaragua, şi alte milioane trecînd Rîul Rio Grande şi ajungînd în Texas. Erau atît de mulţi, încît guvernul american a fost nevoit să trimită trupe mari la graniţă pentru a-i forţa să se întoarcă. Economia mexicană a fost complet dată peste cap din cauza acestor refugiaţi, iar în timp s-a prăbuşit complet. După ce viziunile s-au terminat, am realizat cu uimire că aceste Fiinţe de Lumină încercau să ne ajute cu orice preţ, nu din cauză că am fi fost nişte fiinţe bune, care meritau un destin mai favorabil, ci deoarece, fără progresul nostru spiritual pe Pămînt, nu puteau avea nici ele succes în lumea lor.

- Voi, oamenii, sînteţi nişte eroi, mi-a spus una dintre Fiinţe. Spiritele care se încarnează pe pămînt dau dovadă de un mare curaj, pe care puţine fiinţe spirituale îl au. Scopul pentru care v-aţi dus pe pămînt a fost să co-creaţi, împreună cu Dumnezeu. În tot timpul cît mi-au fost prezentate fişetele cunoaşterii, mi-am pus încontinuu aceleaşi întrebări: de ce m-au ales tocmai pe mine? Ce reprezintă aceste scene din fişete şi de ce îmi sînt arătate ele? Nu înţelegeam ce se întîmplă şi, în pofida cunoaşterii infinite care mi-a fost oferită, nu am reuşit să găsesc răspunsurile la aceste întrebări. Vedeam viitorul umanităţii, dar nu ştiam de ce. (Va urma)

DANNION BRINKLEY

Share |

Articol vizualizat de 1272 ori

25 Iun 2011