Etnogeneza Poporului Român (IV)

Secuii – colonizaţi în Estul Transilvaniei, se consideră de către unii ca fiind rămăşiţe ale hunilor din veacul al V-lea, după alţii ale triburilor kabaro-kazare, aşezate înaintea ungurilor în Panonia, cu românii de la care au împrumutat literele. În Secolele XI-XII s-au convertit la creştinismul de rit apusean. La sfîrşitul Secolului XII şi începutul Secolului XIII fac ultimul pas spre Est-Sud-Est, unde, alături de români şi saşi, în 1210, au închis pasurile Carpaţilor pentru a opri trecerea tătarilor.

Pecenegii – de rasă turcă, se întind peste Moldova, ajung în cîmpia Ţării Româneşti şi peste Dunăre, dispar în ultimii ani ai Secolului al XI-lea.

Uzii – trec Dunărea în 1065, pradă Peninsula Balcanică şi sînt împinşi de cumani spre Moldova; ei dau numele afluenţilor Trotuşului: Uz, Oituz.

Cumanii – înrudiţi cu uzii turcomani, apar în veacul al XI-lea pe Cîmpia Dunării, dispar la finele Secolului XIII. O parte din ei se stabilesc în ţinuturile Tisei, iar cei din Moldova de Jos printre tătarii nogai, de la care avem denumirile Teleorman, Caraiman, Caracal.

Mongolii şi tătarii – mongolii provin din Nordul Chinei, tătarii din regiunea Fluviului Amur, din Răsăritul Mongoliei, iar expediţia lor din anul 1241, a pustiit Transilvania şi Ungaria. Venind din Moldova, cetele de tătari, după marea năvălire, au luat locul cumanilor în Moldova şi în Răsăritul Ţării Româneşti, de unde au fost izgoniţi de domnii Basarab şi Alexandru spre Basarabia, păstrîndu-se unele denumiri, ca Tătaru, Tătarca, Jidova.

Turcii osmanlîi – vin din părţile Kvarezmului şi Turkestanului, trec peste Dunăre în Ţara Românească (1411) şi Moldova (1457), cărora li s-a acordat autonomie. Incursiunile turceşti au fost întîmplătoare, fără o mare influenţă asupra Poporului Român, pentru că aceştia nu au ocupat ţara şi nu au locuit-o.

Saşii – în Secolele XII şi XIII, s-au aşezat în partea de Sud a Transilvaniei, veniţi din părţile Rinului şi Moselei, Lataringia, Flandra şi Luxemburg, distribuiţi în trei grupuri: Sibiu, Tîrnava, Bîrsei (Braşov), Bistriţa-Nöserland, şi apar în documente de la 1206.

Şvabii - s-au aşezat în Banat după plecarea turcilor (1717) şi veneau din Baden, Würtenberg, Bavaria, Alsacia, Austria şi alte provincii ale împărăţiei; s-au constituit colonii şi în Bucovina, din şvabi proveniţi din Austria, iar alţii au format sate în Basarabia şi prin 1850; cei originari din Alsacia s-au asezat în Dobrogea.

Rutenii – un popor de limbă slavă, cu substrat germano-scitic, amestecaţi cu neamurile turco-tătare. S-au infiltrat în Basarabia şi Bucovina după anexarea Bucovinei la Austria şi a Basarabiei la Rusia.

Ruşii mari - au fost colonizaţi în Basarabia după 1812, dar mai puţin numeroşi decît ucrainienii. (Va urma)

Prof. univ. dr. ANTON DRĂGOESCU

Share |

Articol vizualizat de 1083 ori

30 Sep 2011