Enciclopedia „Tricolorul“ Telefonul, în anul 1876, în Statele Unite (II)

Telefoanele comerciale au devenit operaţionale în iarna lui 1878. Primul panou de comandă a fost montat în birourile Companiei de alarme antifurt Holmes din Boston, ce folosea reţeaua de cabluri de alarmă pînă la domiciliile clienţilor pentru transmisii telefonice în timpul zilei şi pentru servicii de securitate în timpul nopţii. În ziua de 4 aprilie 1877, a fost instalat primul telefon într-o reşedinţă privată, cea a lui Charles Williams din Sommerville, Massachusetts, care producea în acea vreme invenţia lui Bell. Deoarece nu avea pe cine să sune - transmisiile telefonice nefiind încă implementate -, Williams a tras un cablu pînă la biroul său din Boston, pentru ca soţia sa să poată comunica cu el în timpul zilei; se pare că nu a regretat această idee.

Tribunalele din Statele Unite, recunoscînd potenţialul uriaş de comunicare al invenţiei lui Bell, i-au acordat o licenţă extrem de permisivă pentru folosirea electricităţii în scopul transmiterii instantanee a vocii umane. Prima linie comercială a fost primită de Primăria oraşului New Haven din Connecticut, cu ocazia inaugurării Companiei Districtuale de Telefonie, pe data de 28 ianuarie 1878. Compania avea doar 21 de clienţi, iar singurul operator telefonic al acesteia, George Coy, îşi întîmpina apelanţii cu un cordial „Ahoy!”. În anul 1887, la numai un deceniu de la inventarea telefonului, în Statele Unite existau 743 linii principale şi 444 linii derivate. Această reţea telefonică iniţială folosea aproximativ 235.000 de kilometri de cablu izolat, conectînd domiciliile celor peste 150.000 de abonaţi. Originea telefoanelor publice este asociată cu numele unui inventator din Hartford, Connecticut, William Gray, care nu avea nici o legătură de rudenie cu Elisha Gray. El a instalat un telefon cu fise în Banca din Hartford în anul 1889, iar după 2 ani a mai înfiinţat şi alte posturi în zonă.

Telefonul automat direct (prin care apelurile sînt direcţionate automat, fără ajutorul unui operator) a fost patentat în martie 1889, de către Almon Strowger, invenţia devenind operabilă 3 ani mai tîrziu în oraşul La Porte, Indiana. Strowger, de meserie antreprenor de pompe funebre, şi-a propus să elimine operatorii din motive strict personale. Nutrea convingerea că una dintre operatoarele locale, care era soţia rivalului său în domeniul pompelor funebre, devia în mod intenţionat apelurile ce solicitau acest serviciu către firma soţului său. (Sfîrşit)

CHARLES PANATI

Share |

Articol vizualizat de 537 ori

16 Sep 2011