Enciclopedia „Tricolorul“ Fenicienii descoperă lumea (VII)

„Dacă nu, aşteaptă ca oamenii să mai aducă aur pînă ce ambele părţi sînt mulţumite”. Negustorii fenicieni şi-au semnalizat prezenţa cu ajutorul fumului de-a lungul coastei Africii de Nord şi de Vest în multe alte locuri. Peste tot au făcut comerţ cu băştinaşii, denumit de Herodot „comerţul mut”.

Grecii invidioşi. „Odată au venit nişte fenicieni, vestiţi în navigaţia pe mări, au adus o mulţime de nimicuri pe corabie” - spunea poetul grec Homer, care nu îi vedea cu ochi buni pe oamenii mărilor. În Cîntul al XV-lea din Odiseea, dă frîu liber aversiunii lui împotriva fenicienilor, cînd ne povesteşte un episod petrecut în palatul lui Laertes, tatăl lui Ulise. Acolo se afla o sclavă feniciană. Într-o zi, cînd era cu treabă în port, vede că apare o corabie. La bordul acesteia se aflau o mulţime de fenicieni, pe care grecii îi considerau vicleni şi prădalnici. Sclava este sedusă de un fenician de pe corabie. Homer este indignat de comportamentul ei, deoarece e uşor de presupus ce se va întîmpla: sclava fuge cu iubitul ei şi foloseşte prilejul pentru a fura diverse lucruri de aur din casă, inclusiv copilul pe care îl creştea. A putut fugi din palat tot cu ajutorul unui negustor fenician, care a distras atenţia tuturora, aducînd un lanţ de aur cu chihlimbar. Homer îi prezintă în acelaşi mod pe fenicieni şi în alte cînturi ale epopeei, ironizînd chiar şi fizionomia lor. Poetul a uitat că fenicienii au fost cei care au oferit un instrument deosebit de important pentru el: scrierea. Herodot ne oferă alte amănunte. De pildă, aflăm că prinţul fenician Kadmos pleacă, din ordinul tatălui, în căutarea surorii sale, Europa. Ea fusese răpită de Zeus pe plaja din Tyros şi dusă în Creta. Kadmos nu şi-a putut lua sora înapoi, în schimb a adus un important bun cultural: alfabetul fenician. Culturile foarte dezvoltate din spaţiul aflat între Eufrat şi Tigru au creat, încă de la finele Mileniului al III-lea î. Chr., sisteme de scris. Este vorba de scrierea cuneiformă în Mesopotamia şi de hieroglife în Egipt. Fiecare dintre ele are avantaje şi dezavantaje. Fenicia, Ţara din Kanaan, este locul de întîlnire al culturilor şi al sistemelor de scriere, iar pragmaticul popor le-a dezvoltat în folosul propriu. Inscripţia de pe sarcofagul regelui Ahirom din Byblos, dăltuită în jurul anului 1.000 î.Chr., seamănă deja cu un alfabet complet. Herodot nu se înşală, deci, cînd vorbeşte de „literele feniciene”, pe care le-au preluat, apoi, grecii. S-ar fi putut ca la început grecii să fi folosit noua scriere în documente şi acte. Şi nu este nici întîmplător faptul că au mai preluat de la fenicieni şi sistemul de măsurare, mai ales pentru volume. Deşi îi socoteau concurenţi, grecii cumpărau de la fenicieni cele mai căutate mărfuri de export.

Prima punte dublă

Încă din Antichitate, corăbiile comerciale se construiau altfel decît vasele de război. Primele trebuiau să dispună de o mare capacitate de depozitare şi să fie stabile; greutatea proprie mare nu era un impediment. Vasele de război, dimpotrivă, trebuiau să fie înguste, rapide şi foarte uşor de manevrat, de aceea erau uşoare. Lungimea lor putea depăşi lăţimea aproape de 7 ori, pentru a putea adăposti la bord un număr mare de vîslaşi şi războinici. În schimb, aveau un spaţiu foarte mic de depozitare. Corpul mult alungit avea o pupă rotundă, arcuită. Partea din faţă era prevăzută cu un pinten din bronz. Rolul lui era să asigure prinderea de corabia adversă şi să o sfărîme. (Va urma)

HANS-CHRISTIAN HUF

Share |

Articol vizualizat de 837 ori

12 Iul 2011