Enciclopedia „Tricolorul“ Fenicienii descoperă lumea (VI)

Cine a construit Templul din Ierusalim?

Cuceritorii au încercat în mai multe rînduri să distrugă fălosul oraş Tyros, dar el a renăscut mereu, poate şi datorită măiestriei constructorilor săi. Chiar şi regele Solomon aflase de îndemînarea deosebită a constructorilor fenicieni. Era în anul 970 î.Chr., cînd plănuia să ridice Templul din Ierusalim. A trimis o solie regelui Hiram din Tyros şi i-a cerut ajutorul: „Porunceşte acum să se taie pentru mine cedri din Liban. Slujitorii mei vor fi cu ai tăi şi-ţi voi plăti simbria slujitorilor tăi aşa cum o vei hotărî tu; căci ştii că dintre noi nimeni nu se pricepe să taie lemne ca sidonienii” (Cartea I a Împăraţilor, 5, 6). Hiram i-a răspuns: ,Am auzit ce ai trimis să mi se spună. Voi face tot ce vei vrea în ce priveşte lemnele de cedru şi lemnele de chiparos. Slujitorii mei le vor coborî din Liban la mare şi le voi trimite pe plute la locul pe care mi-1 vei arăta; acolo voi pune să le dezlege şi le vei lua. Ceea ce cer în schimb este să trimiţi merinde casei mele” (Cartea I a împăraţilor, 5, 8-9). Rezultatul acestei cooperări poate fi admirat şi astăzi la Ierusalim. Giganticele blocuri din piatră au fost sculptate de meşterii fenicieni. Solomon a trimis în schimb anual cîte 20 de cori de grîu şi 20 de cori de untdelemn curat. El nu dispunea de bogăţii naturale şi nu putea plăti cu aur. Din Biblie mai aflăm că Solomon i-a dat lui Hiram şi 20 de cetăţi din Galileea, dar cînd acesta a venit din Tyros să le vadă, nu i-au plăcut. „Joint-ventures” ale celor 2 suverani se întindeau acum şi în alte ţinuturi. Astfel, au construit împreună o flotă la Marea Roşie, despre care aflăm amănunte tot din Biblie, din Cartea I a împăraţilor: „Împăratul Solomon a mai făcut corăbii la Eţion-Gheber, lîngă Elot, pe ţărmurile Mării Roşii, în Ţara Edomului. Şi Hiram a trimis cu aceste corăbii, la slujitorii lui Solomon, pe înşişi slujitorii lui, marinari care cunoşteau marea. S-au dus la Ofir şi au luat de acolo aur, 420 de talanţi, pe care i-au adus împăratului Solomon” (9, 26-28). Marinarii fenicieni nu ar fi depăşit Sardinia şi Sicilia din Marea Mediterană, cel puţin nu ne-au parvenit alte dovezi. Fenicienii au navigat, totuşi, mult în afara limitelor cunoscute. Se ghidau după stele: deviza era „spre vest”. Viteza de deplasare la vremea aceea era de 30-40 de mile marine pe zi. Acesta este motivul pentru care oraşele construite pe coasta africană de nord s-au aflat la asemenea distanţe între ele. Primul a fost ridicat Utica, în apropierea Tunisului de astăzi; au urmat puncte de sprijin în Sardinia şi Ibiza, apoi pe coasta iberică a Mediteranei, lîngă Malaga. Nu s-a pus numai problema cuceririi de pămînturi străine, mai trebuiau asigurate pieţele comerciale şi căile navigabile. Profesorul Hans-Georg Niemeyer este expert în domeniul expansiunii anticilor spre vest. „În Italia timpurie şi în Andaluzia s-au găsit dovezi ale preluării unor importuri sau tehnici proprii fenicienilor. În timp, ele corespund surprinzător de bine cu datările din Biblie referitoare la expediţiile comerciale ale regilor Solomon şi Hiram de la Tyros la Tarşiş, pe care îl putem identifica aproape sigur cu istorica localitate Tartessos din sudul Spaniei. Acelaşi lucru ar putea fi adevărat şi în ce priveşte bogăţiile minerale din Etruria şi Sardinia, dar mai ales din Peninsula Iberică”. Istoricul grec Herodot ne informează despre practicile comerciale ale fenicienilor: „Neguţătorii îşi desfac la malul mării mărfurile, stofe de culoarea purpurei şi amfore. Apoi se întorc pe corăbii şi îşi semnalizează prezenţa cu ajutorul fumului. La vederea lui, locuitorii vin şi pun aur lîngă mărfuri, după cît cred ei că ar valora. Dacă fenicienii sînt mulţumiţi cu preţul, iau aurul şi pleacă”. (Va urma)

HANS-CHRISTIAN HUF

Share |

Articol vizualizat de 847 ori

11 Iul 2011