Enciclopedia „Tricolorul“ Fenicienii descoperă lumea (III)

A fost primit de principe abia după ce a trecut o lună de zile. Zakar-Baal ştia că predecesorii săi plăteau tribut egiptenilor şi că livrau lemn de cedru pentru corăbiile pe care era purtat zeul Amun. Dar vremurile erau altele. Fenicienii au devenit o putere comercială şi Zakar-Baal ştia acest lucru cînd i-a spus lui Wenamun: „Dacă stăpînul tău din Egipt ar fi fost şi al meu, eu aş fi fost servitorul şi supusul tău. Atunci el nu ar fi trebuit să trimită aur şi argint... Dar eu nu sînt nici slujitorul tău, nici al stăpînului tău. Este suficient un singur cuvînt al meu pentru ca lemnul să fie în port. Unde ai corăbiile cu care ar fi trebuit să vii ca să îl iei? Unde sînt odgoanele cu care să îl legi? Ai plecat într-o călătorie foarte riscantă”. Totuşi, periplul lui Wenamun a avut un final fericit. Din Egipt au sosit metale preţioase, bumbac, piei de vită şi alte mărfuri de lux. Textul de pe papirus menţionează în continuare: „Principele a fost satisfăcut şi a trimis 300 de oameni şi boi ca să doboare copacii”. Astăzi, munţii libanezi sînt aproape golaşi, măcinaţi de eroziunea solului. Pădurici de cedri se mai găsesc numai la marginea Văii Beka, la Bsharri şi pe Muntele Barouk. Am putut vedea şi copaci rupţi, găuriţi. Răşina se scurge din ei de parcă ar plînge şi ar vrea să li se oblojească rănile. Se spune că extremiştii musulmani i-au folosit drept ţinte pentru a se antrena în vederea luptelor. Valea Beka este folosită în continuare ca teren de antrenament de grupările armate care luptă împotriva Israelului, sau a altor state adversare din punct de vedere politic. Sau poate cedrii fuseseră distruşi de vremea nefavorabilă din anii precedenţi? Cele relatate de ghizii noştri sînt un amestec de ficţiune şi realitate, ca şi lumea din O mie şi una de nopţi. Tristă este imaginea cedrilor care se usucă şi a pădurilor care dispar!

Piraţii împotriva faraonului

Relatările despre aventuroasa călătorie a lui Wenamun conţin un important mesaj istoric: în vremea celei de a 20-a dinastii, Egiptul nu mai este fosta super-putere, nu mai are posibilitatea să se impună ca altădată. Mediterana a devenit nesigură; popoarele războinice au venit cu corăbiile lor rapide, fac piraterie, pradă oraşele de coastă, aşa cum vor face peste 2.000 de ani vikingii cu porturile europene. Piraţii îşi formează chiar şi o armată. Atacă Egiptul. Ramses al III-lea a putut, cu mare trudă, să învingă aşa-numitele popoare ale mării. „Oamenii nordului din insule”, cum au fost denumiţi de scribul faraonului, sînt înconjuraţi de mister şi în zilele noastre. Istoricii se ceartă de multe generaţii despre locul de unde provin şi cine se ascunde sub această denumire, provenită din surse egiptene. S-ar putea să fi fost filisteni pelasgi, veniţi din Grecia, care să se fi aşezat în ţinuturile palestiniene de coastă. Poate printre ei să fi fost şi etrusci, foarte probabil şi alte triburi greceşti. Chiar şi în timpul Războiului Troiei se face aluzie la un atac al unei flote unificate a piraţilor greci împotriva unui port bogat din Asia Mică. Cel puţin aşa aflăm de la Homer. La început şi oraşele fenicienilor au avut de suferit din cauza piraţilor. Ei însă şi-au dat seama că haosul de pe mare şi din ţinuturile de coastă le poate oferi avantaje. Dispuneau de o flotă comercială bună şi aveau relaţiile şi curajul necesar pentru a relua schimburile comerciale în epoca atît de turbulentă. Timp de aproape jumătate de mileniu, fenicienii vor controla căile comerciale din Marea Mediterană fără a avea altă concurenţă. Pădurile de cedri din munţi păreau a fi nesfîrşite. Ele ofereau materia primă pentru corăbii şi vase de război. (Va urma)

HANS-CHRISTIAN HUF

Share |

Articol vizualizat de 889 ori

07 Iul 2011