Cum a murit dansatoarea Isadora Duncan... (V)

Scriitorul mai trase un fum din ţigară, o privi cum ajunsese la filtru, după care o strivi în scrumieră şi dădu din cap în semn că nu:

- De rămas însărcinată, a rămas... numai că bebeluşul a trăit doar cîteva ore...

- Vai de mine... săraca fată... cîte ghinioane... Zelda Fitzgerald oftă adînc, şi începu să răsucească între degete solniţa şi piperniţa de pe masă, ambele de forma unui taxi în miniatură.

- Stai să vezi, că asta nu-i totul, făcu scriitorul. După ce îşi revine cît de cît de pe urma dispariţiei copiilor ei, se duce la Moscova şi deschide acolo o altă şcoală de dans. Acum cîţiva ani, în 1921...

 - Şi ce i s-a mai întîmplat? întrebă Zelda, cu o figură compătimitoare.

- Acolo l-a întîlnit pe poetul Serghei Esenin... ea avea 44 de ani şi ăsta 26. Peste un an s-au căsătorit şi Isadora a devenit cetăţean sovietic.

- Na! Ce chestie! făcu surprinsă Zelda şi, oarecum, revoltată. Ea americancă, el rus! N-a găsit nici un american!

- Mda... şi asta se întîmpla doar la cîţiva ani de la revoluţia rusă, adică, ce mai, tocmai în zorii revoluţiei...

- Aia cu Stalin, nu?

- Nu, cu Lenin, o corectă îngăduitor scriitorul. Stalin a ajuns la Putere mult mai tîrziu...

- Aha... bine... acceptă indiferentă Zelda. Şi?

- Şi peste un an, au divorţat...

- Serios? Chiar atît de repede? Înseamnă că nemernicul o bătea! Scott Fitzgerald îşi privi amuzat soţia, la care aceasta îl întrebă surprinsă:

- Ce e, de ce zîmbeşti?

- Fiindcă voi, femeile, aveţi o intuiţie, cum să zic, nemaipomenită! Aşa este, ai dreptate, acum, dacă stau şi mă gîndesc, sînt convins că o şi bătea! Oricum, Esenin ăsta se îmbăta frecvent şi era foarte violent... făcea prăpăd prin camera lor de hotel, distrugea mobilele, spărgea geamurile şi uşile, şi cîte şi mai cîte!

- Doamne sfinte! se îngrozi Zelda. Sărăcuţa Isadora, cîte a mai pătimit! Ce mai, n-a avut noroc în dragoste şi pace! În locul ei, l-aş fi lăsat imediat pe Esenin ăsta! În doi timpi şi trei mişcări!

- Păi, chiar aşa s-a şi întîmplat...

Scott Fitzgerald făcu semn unui chelner, arătînd spre paharul de suc al Zeldei, care se golise, şi continuă:

- Mda... Isadora asta parcă a fost urmărită de un blestem... atît ea, cît şi cei din preajma ei... fiindcă, după ce s-a despărţit de Esenin, ăsta a luat-o razna... da’ ştii, rău de tot! A trebuit să fie internat într-un ospiciu... (Va urma)

DAN DUMITRESCU

Share |

Articol vizualizat de 1258 ori

22 Iun 2011