Seriale Documentare
Cum a fost ocupată Insula Şerpilor de Armata Sovietică (II)
Pierderea Braţului Chilia
Sovieticii au făcut tot posibilul să pună mîna pe intrarea Braţului Chilia – făcînd permanente presiuni pentru mutarea graniţei. Între 28 iunie – 3 iulie 1940, trupele Armatei Roşii au ocupat şi anexat Basarabia şi Bucovina de Nord, iar avîntul sovieticilor a înghiţit şi Ţinutul Herţa şi 5 insule de la sud de Braţul Chilia. Aceste „depăşiri” au făcut necesară o delimitare a frontierei dintre cele două state, în vara anului 1940. La 17 august 1940, V. Decanozov, comisar adjunct al Comisariatului Afacerilor Externe al Uniunii Sovietice, i-a transmis ambasadorului român la Moscova, Grigore Gafencu, dorinţa părţii sovietice ca „o comisiune mixtă să se întrunească cît mai curînd la Moscova pentru delimitarea noilor frontiere”. Delegaţia română în cadrul acestei comisii a fost condusă de generalul Constantin Sănătescu, discuţiile purtîndu-se între 6 septembrie – 24 octombrie 1940, partea română avînd instrucţiuni să negocieze pe baza „Liniei Molotov”, aşa cum era ea trasată pe harta anexă ce însoţise ultimatumul din 26 iunie 1940. Negocierile s-au dovedit cît se poate de dificile, partea sovietică avînd un raţionament care arunca în aer orice normă juridică internaţională: ei susţineau că românii au două ieşiri la mare – Braţele Sulina şi Sfîntul Gheorghe – astfel că este drept ca Moscova să fie stăpînă pe cea de-a treia ieşire, respectiv Braţul Chilia. Pe data de 27 septembrie 1940, Mihail Sturdza informa guvernul de la Bucureşti că sovieticii „ne contestă graniţa stabilită la 1877 şi 1918 la Gurile Dunării, încît Braţul Chilia nu mai poate fi utilizat”. Delegaţia română a propus revenirea la graniţa stabilită în 1878 – respectiv pe talvegul Braţului Chilia. Generalul sovietic M. Malandin a expus, însă, părţii române un raţionament fără precedent în istoria relaţiilor internaţionale: „Aceste pretenţii ale delegaţiei sovietice corespund ambelor părţi, deoarece frontiera propusă dă posibilitatea României, avînd Braţul Sulina, să-şi asigure complet navigaţia pe Dunăre. România, avînd Braţele Sulina şi Sfîntul Gheorghe, nu are dreptul în general să aibă pretenţii asupra Braţului Chilia. Acesta din urmă, în baza dreptăţii, trebuie să fie dat complet URSS”. Generalul sovietic îşi încheia expunerea afirmînd că „delegaţia română va înţelege toată raţiunea cerinţelor delegaţiei sovietice şi, fără a pierde timpul de prisos, va ajunge la o hotărîre justă, propusă de delegaţia sovietică”. Plictisiţi de disputa cu delegaţia română, care refuza să accepte acest punct de vedere, sovieticii au trecut la înfăptuirea prin forţă a dorinţelor lor. Astfel, în cursul nopţii de 25 spre 26 octombrie 1940, la ora 1 noaptea – în condiţiile în care negocierile erau în desfăşurare – 4 monitoare sovietice au debarcat trupe pe ostroavele Dalerul Mare şi Salangic. După o luptă scurtă, militarii români au fost copleşiţi de numărul mare al sovieticilor şi au fost siliţi să se retragă, lăsînd în urmă 6 morţi. Pe 26 octombrie, sovieticii şi-au continuat acţiunile în forţă şi au ocupat insulele Tătarul Mare, Dalerul Mic şi Maican, iar pe data de 5 noiembrie au ocupat şi Insula Limba, din Delta Dunării. În doar cîteva zile, sovieticii au ocupat insulele care făceau ca intrarea pe Braţul Chilia din Marea Neagră să încapă în mîinile Moscovei. Ministerul român de Externe a depus un protest la Moscova faţă de această ocupare, însă comisarul adjunct pentru Afaceri Străine de la Moscova, A.I. Vîşinski, şi-a exprimat speranţa că „România nu va stărui în protestul său, pe care guvernul sovietic nu-l poate accepta”. Vîşinski a continuat, spunînd că ocuparea şi anexarea acestor insule din Delta Dunării nu pot constitui un gest inamical din partea URSS, deoarece aceste insule nu au nici o valoare pentru România, ele fiind, însă, extrem de importante pentru URSS.
Promisiunea lui Molotov
„Armata şi guvernul sovietic nu au intenţia de a anexa nici o parte a teritoriului român, oricare ar fi ea, sau de a aduce vreo atingere independenţei României”, declara Viaceslav Molotov, ministrul sovietic de Externe, la 25 august 1944. (Sfîrşit)
Sursa: DOSARE SECRETE,
VICTOR RONCEA





