CRIZA ZONEI EURO SAU NUMAI CRIZA GRECIEI? (II)

III. CREDITORII GRECIEI ŞI RĂSPUNDERILE LOR

RISCURILE ŞI GRIJILE sînt în primul rînd la creditorii Greciei. Cine sînt aceştia? Cît de prudenţi au fost? Cît de responsabili? Unde trebuie să se localizeze creanţele neonorate la termen şi eventualele pierderi? Întrebări-cheie se pun acum în criza datoriei Greciei: de ce s-au dat credite supradimensionate, disproporţionate, în ce scopuri, pe ce obiecte şi pe ce destinaţii? La aceste întrebări-cheie trebuie să răspundă: conducerile băncilor europene creditoare, conducerile băncilor centrale din ţările creditoare şi conducerea Băncii Centrale din Grecia şi Banca Centrală Europeană (BCE), care realizează politica monetară la nivelul UE. Guvernanţii greci trebuie să răspundă, de asemenea, de ce s-a ajuns la o supraîndatorare a Greciei peste limitele suportabile, peste criteriile de la Maastricht. Datoria de Stat (suverană, guvernamentală, publică) a Greciei – după datele Eurostat – la finele anului 2010 s-a ridicat la 328 miliarde de euro, respectiv la 142% din PIB. Datoria totală a Greciei (de stat + privată) este mult mai mare. Cine sînt creditorii? Care sînt ţările creditoare? (Folosim unele date parţiale, oferite presei de Banca Reglementelor Internaţionale.)

1) Marile bănci europene din Franţa, Germania, Anglia şi alte ţări.

La datoria de Stat (suverană) a Greciei, în calitate de mari creditori privaţi, au contribuit:

- băncile franceze, cu o expunere (credite acordate) de 37 miliarde de euro;

- băncile germane, cu o expunere de 25 miliarde de euro;

- băncile engleze, cu o expunere de 9 miliarde de euro.

Total - 71 miliarde de euro

La datoria totală (de stat + privată) a Greciei, băncile europene creditoare au contribuit (prin credite) cu 165 miliarde de euro (în trimestrul III 2010), din care:

- băncile franceze, cu o expunere  de 68 miliarde de euro;

- băncile germane, cu o expunere de 50 miliarde de euro;

2) Banca Central Europeană (BCE) are o expunere pe Grecia (credite acordate) de 194 miliarde de euro (titluri de Stat, pe care le-a achiziţionat cu 131 miliarde de euro, adică 68% din preţul nominal).

3) FMI şi UE,  pe baza planului de ajutorare financiară a Greciei, au aprobat împrumuturi de 110 miliarde de euro, în mai 2010. Ultima tranşă, de 12 miliarde de euro, a fost condiţionată de FMI şi UE de adoptarea de către Parlamentul grec a unui nou plan de austeritate şi de privatizări.

Teama de contagiune - Marile bănci europene creditoare au (în afara expunerii pe Grecia) o expunere totală (credite acordate) de circa 2000 miliarde de euro pe Portugalia, Irlanda, Spania, Italia şi alte ţări. Elementele şi cifrele de mai sus sînt de natură să releve impactul major al crizei datoriei din Grecia asupra Europei. Falimentul Greciei, intrarea ei în încetare de plăţi ar putea provoca un mare cutremur, o mare catastrofă în sistemul bancar european. Sînt de înţeles preocupările Franţei şi Germaniei, ale preşedintelui Sarkozy şi ale cancelarului Angela Merkel, pentru a găsi un plan acceptabil, o soluţie la criza datoriei Greciei. De ce? Acesta ar fi, în acelaşi timp, un plan de salvare pentru băncile europene creditoare, pentru băncile franceze şi cele germane, pentru stabilitatea în ţările creditoare, în Uniunea Europeană.

DINAMICA SUPRAÎNDATORĂRII GRECIEI

Datoria de Stat s-a acumulat în timp, cu o deteriorare însemnată în ultimii ani, şi a fost cu mult peste criteriul de la Maastricht – 60% din PIB. Rămîne întrebarea: înaltele autorităţi din UE, BCE şi din FMI nu au observat această situaţie, această dinamică extraordinară a datoriei Greciei? De ce nu au reacţionat mai devreme la această depăşire, la această disproporţie, la acest dezechilibru cu mare potenţial de contagiune?

Aceste organisme internaţionale dispuneau de toate datele din ţările creditoare, de la băncile europene creditoare, nu numai de cele provenite de la instituţiile din Grecia. Există o tăcere semnificativă privind aşezarea şi repartizarea răspunderilor între creditorii privaţi şi statul grec debitor. Desigur, în faţa poporului grec, nimeni nu-i va absolvi pe politicienii de la Atena, guvernările care s-au succedat în aceste perioade, pentru supraîndatorarea ţării, pentru neglijarea relaţiilor de echilibru şi de corelare macroeconomică, pentru impactul negativ al globalizării, al mişcării libere şi necontrolate a capitalurilor, al dereglementărilor, al neoliberalismului.

IV. EVOLUŢIA SITUAŢIEI

1) UE a amînat mult luarea unei decizii în privinţa Greciei. Pentru aceste întîrzieri s-au formulat critici din multe direcţii. Oficialii europeni au vrut să forţeze autorităţile de la Atena să adopte noi măsuri de austeritate, pe care Parlamentul grec să le voteze, să le aprobe. Liderii europeni au insistat ca deblocarea ultimei tranşe de 12 miliarde de euro (din programul de ajutorare de 110 miliarde de euro, din mai 2010) să fie condiţionată de aprobarea de către Parlamentul elen a unor noi legi privind politicile fiscale şi privatizarea activelor statului.

2) Liderii celor 17 state din zona euro au convenit cu premierul grec planul de austeritate şi de privatizare pentru perioada 2012-2015, de 78 miliarde de euro.

3) Parlamentul Greciei  a votat planul de austeritate şi pachetul de măsuri necesare pentru implementarea programului de austeritate (în zilele de 28-29 iunie). În aceste condiţii, UE şi FMI vor trece la eliberarea ultimei tranşe, de 12 miliarde de euro (în cadrul programului de ajutorare de 110 miliarde de euro din mai 2010).

4) Totodată, domnii Barroso şi Van Rompuy şi-au exprimat convingerea că, după acest vot din Parlamentul grec, se va putea lucra la finalizarea rapidă a unui al doilea pachet de asistenţă financiară, care să permită Greciei să avanseze şi să-şi recîştige credibilitatea. Domnii Barroso şi Van Rompuy au apreciat că Parlamentul grec a dat dovadă de responsabilitate naţională pentru ca Grecia să evite intrarea în incapacitate de plată.

5) Premierul grec apreciază că statele din zona euro, în acest al doilea pachet financiar, proiectează un ajutor tot de circa 110 miliarde de euro. Valoarea finală va depinde de participarea creditorilor privaţi, bănci şi fonduri de investiţii.

6) Acum, guvernul grec trebuie să aplice creşterile de impozite, reducerile de cheltuieli bugetare, privatizările şi disponibilizările din sectorul public.

7) Pentru a veni în ajutorul Greciei, Comisia Europeană a anunţat că este pregătită să diminueze cu 15% partea de cofinanţare greacă pentru accesarea fondurilor europene pentru dezvoltare, pentru utilizarea celor 15 miliarde de euro rămase neaccesate din fondurile structurale destinate statului grec, pentru perioada 2007-2013.

8) Creditorii sînt mulţumiţi de evitarea intrării statului elen în incapacitate de plată. (Va urma)

Grupul de iniţiativă „Reînnoirea”

FLOREA DUMITRESCU

GHEORGHE STROE

CRISTIAN APOSTOL

Share |

Articol vizualizat de 880 ori

25 Iul 2011