CRIZA DATORIILOR DE STAT - COMPONENTĂ A CRIZEI MONDIALE ŞI GLOBALE (III)

CRIZA ITALIANĂ

A ieşit la suprafaţă în ultimele săptămîni. Datele publicate în presă se referă la o datorie de stat, care devine scadentă în următorii 2-3 ani, de circa 500-600 miliarde de euro. O dispută publică a intervenit între primul-ministru Berlusconi şi ministrul său de Finanţe în ce priveşte măsurile de austeritate (acelaşi premier care a venit la Bucureşti şi ne-a dat lecţii, elogiind măsurile absurde luate de milionarii Băsescu şi Isărescu împotriva celor care trăiesc din muncă). Presiunea a fost mare şi din partea cancelarului german, Angela Merkel. În cele din urmă, autorităţile italiene au adoptat un plan de austeritate de 48 miliarde euro. Cît de suficient şi acoperitor va fi, rămîne de văzut. Planul nu cuprinde nici tăieri şi nici impozitări de pensii, nici tăieri de salarii, nici vînzarea avuţiei naţionale (ca în Grecia şi în România, după reţeta FMI). Cît de mult se vor linişti lucrurile, vom vedea.

Unii analişti, cu obiectivitate, relevă următoarele aspecte:

a) UE şi BCE nu sînt pregătite (cu instrumentele necesare) să acorde asistenţă financiară unei ţări mari ca Italia, cu datorii de stat de 1.848 miliarde de euro la nivelul anului 2010. „Fondul European de Stabilitate Financiară” creat de UE, de 440 miliarde de euro, apare insuficient (după asistenţa financiară deja aprobată pentru Grecia, Irlanda şi Portugalia). În plus, nelinişteşte situaţia datoriilor de stat din Spania, care în 2010 se ridica la 638 de miliarde de euro.

În ultimul timp, o agenţie de profil dă avertismente şi Franţei în ce priveşte ratingul de ţară.

b) Efectul de contagiune poate fi foarte mare şi poate depăşi ce s-a întîmplat deja în Grecia, Irlanda şi Portugalia.

c) Declaraţiile optimiste despre „ieşirea din criză” ale liderilor europeni s-au dovedit a fi greşite, grăbite, ocolind profunzimea crizei şi caracterul ei multilateral.

d) Dacă va izbucni o criză deosebită a datoriilor de stat la unele din marile puteri europene, atunci lucrurile se complică enorm.

* * *

ZONA EURO a fost puternic zdruncinată. Are mari probleme. Problemele se localizează la marile bănci şi companii financiare europene din ţările mari, la riscurile fără acoperire asumate de acestea, la lipsa de prudenţă vreme îndelungată. Falimentele la marile bănci şi companii din ţările mari au fost evitate prin asistenţa financiară de sute şi mii de miliarde de euro pe care guvernele au acordat-o. Vom vedea dacă această asistenţă este îndestulătoare. În mod natural, problemele trebuiau să se localizeze la aceşti creditori privaţi, la aceste bănci europene.

BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ (BCE) nu a fost pregătită cu soluţii, cu politici şi instrumente adecvate pentru a face faţă durităţilor şi ravagiilor crizei mondiale şi globale. În presă au apărut recent informaţii potrivit cărora Banca Centrală Europeană, pentru a veni în ajutorul Italiei şi Spaniei, are în vedere cumpărarea de obligaţiuni de stat ale acestor ţări. Aceasta este una din soluţiile avansate de specialişti. Oficialii germani au o poziţie refractară faţă de asemenea soluţii.

SOLIDARITATEA ÎN UE. Liderii europeni trebuie să depăşească interesele meschine ale unor ţări mari şi interesele egoiste ale unor mari bănci şi companii financiare, ale marilor creditori privaţi, care au contribuit la cauzele declanşării crizei mondiale. Deciziile importante urmează să fie luate în proporţii care să acopere întregul spaţiu al UE, inclusiv în ţările mai mici, unde există probleme care pot deveni explozive.

V. MOTIVE DE ÎNGRIJORARE ÎN UNELE ŢĂRI MICI ŞI MIJLOCII

Analiza crizei datoriilor de stat nu se limitează numai la cîteva ţări mici în care a izbucnit deja criza şi la cele 4 mari puteri europene. Ne referim aici la un grup de 10 ţări mici şi mijlocii din UE, în care efectul de contagiune poate, de asemenea, să apară. Caracteristica generală a acestor 10 ţări este aceea că, în toate, datoriile de stat au crescut, sporind ponderea acestora în PIB-ul ţărilor respective. În analiza noastră, le-am împărţit în două grupuri. Primul grup este format din 5 ţări, în care criteriul de la Maastricht privind datoria suverană a fost încălcat. În anii de criză, situaţia s-a înrăutăţit, procentul datoriilor de stat faţă de PIB crescînd din 2007 în 2010, astfel: Belgia - de la 84,2% la 96,8%; Austria - de la 60,7% la 72,3%; Olanda - de la 45,3% la 62,7%; Malta - de la 60,0 la 68,0%; Cipru - de la 58,3% la 60,8%.

Un al doilea grup, format tot din 5 ţări, este într-o situaţie mai bună, neîncălcînd criteriul de la Maastricht privind datoria suverană, deşi şi aici a avut loc o creştere a datoriilor de stat fată de PIB, din 2007 în 2010, astfel: Finlanda - de la 35,2% la 48,4%; Danemarca - de la 27,5% la 43,6%; Suedia - de la 40,2% la 40,8%; Luxemburg - de la 6,7% la 18,4%.

VI. NELINIŞTI ŞI PREOCUPĂRI ÎN ŢĂRI DIN ZONA CENTRAL EUROPEANĂ

ŞI BALCANICĂ

Tabloul privind problemele legate de datoriile de stat este complet dacă examinăm şi evoluţiile în cele 10 ţări foste socialiste care au aderat mai de curînd la UE, din zona central europeană şi balcanică. Caracteristica generală a acestor 10 ţări constă în faptul că datoriile de stat au crescut în anii de criză – ca procent faţă de PIB – din 2007 în 2010, astfel: Ungaria - de la 66,1% la 80,2%; Polonia - de la 45,0% la 55,0%; Slovacia - de la 29,6% la 41,0%; Letonia - de la 16,9% la 38,2%; Slovenia - de la 23,1% la 38,0%; România - de la 12,6% la 30,8%; Bulgaria - de la 17,2% la 16,2%; Estonia - de la 3,7% la 6,6%. În anumite analize, în cadrul Uniunii Europene s-a comentat în mod deosebit depăşirea criteriului de la Maastricht privind datoria de stat în Ungaria (80,2%). Nici o ţară, însă, nu este ferită de efectul de contagiune şi îngrijorările sînt naturale în toate ţările cu datorii suverane mai mari.

* * *

În ciuda tuturor dificultăţilor şi contradicţiilor, UE are potenţialul necesar să învingă ravagiile crizei mondiale şi globale, să se redreseze, să înceapă o nouă etapă de creştere economică şi prosperitate. Marile ţări europene au de spus un cuvînt decisiv pentru ieşirea din criză, pentru antrenarea în această direcţie pozitivă şi a ţărilor mici şi mijlocii. ZONA EURO trebuie să supravieţuiască, în ciuda tuturor criticilor, care vin din multe direcţii. Dacă voinţa politică a europenismului rămîne fermă, marele proiect al Europei Unite va trebui să revină la o evoluţie normală. (Va urma)

Grupul de Iniţiativă „Reînnoirea”

FLOREA DUMITRESCU

GHEORGHE STROE

CRISTIAN APOSTOL

Share |

Articol vizualizat de 630 ori

22 Aug 2011