CRIZA DATORIILOR DE STAT - COMPONENTĂ A CRIZEI MONDIALE ŞI GLOBALE (II)

Pentru clarificarea tendinţelor ce au loc în ce priveşte datoriile de stat, în cercetarea noastră, subliniem cîteva caracteristici cu caracter general.

ACUMULAREA de mari datorii de stat a avut loc treptat, în decursul multor ani, înainte de declanşarea crizei. Aceste evoluţii se aşează între factorii cauzali ai crizei. Totodată, observăm că o amplificare deosebită a datoriilor de stat s-a produs în anii de criză, ca efect al crizei globale şi mondiale. În anumite ţări creşterea datoriilor a avut un caracter exploziv.

CONTRIBUABILII. Poverile crizei sînt trecute pe umerii contribuabililor – prin deficitele bugetare excesive – prin mărirea substanţială a datoriilor de stat pe termen scurt, mediu şi lung, în mare parte datorită faptului că s-a adoptat politica de salvare de la faliment cu resursele statului a marilor bănci, a marilor companii industriale şi comerciale, pe seama plătitorilor de impozite (s-a adoptat principiul „too big to fail” - „prea mari ca să falimenteze”).

INTERVENŢIONISMUL STATAL este fără precedent. Pentru salvarea situaţiei, statele au adoptat poziţia de state-salvatoare, state-providenţiale, state- maximale, intervenind masiv cu resurse pentru asistenţă financiară acordată băncilor şi companiilor, dar şi pentru diverse forme de asistenţă socială.

Statele au, totodată, o mare componentă socială – în diverse forme – prin sistemele de securitate socială, dar şi prin măsuri excepţionale, pentru ocrotirea şi apărarea celor concediaţi, a şomerilor şi a păturilor sociale vulnerabile (cu excepţia unor ţări mai mici unde, prin reţete FMI, se aplică măsuri extrem de dure).

RAPORTURILE DINTRE CAPITAL ŞI MUNCĂ au devenit criticabile. În multe ţări are loc o ofensivă a capitalurilor, a marilor capitaluri, sînt atacate drepturile fundamentale ale celor care trăiesc din muncă.

*  *  *

Criza datoriilor de stat a izbucnit în cîteva ţări mai mici, dar constituie o preocupare majoră în ţările membre ale Uniunii Europene, în care volumul acestor datorii de stat este important, în creştere, în care criteriul de la Maastricht privind datoria de stat a fost serios încălcat. Efectul de contagiune nu poate fi neglijat nici în ţările mari, nici în ţările mai mici din Uniunea Europeană.

II. IZBUCNIREA CRIZEI DATORIILOR

DE STAT ÎN TREI ŢĂRI MAI MICI.

PRESIUNE EXTREMĂ

Criza datoriilor de stat s-a declanşat în trei ţări mai mici: Grecia, Irlanda şi Portugalia.

Datele evolutive care demonstrează încălcarea deosebită a criteriului de la Maastricht privind limita datoriilor de stat sînt următoarele:

În sume absolute, datoriile de stat ale acestor ţări mai mici au fost următoarele:

La nivelul UE şi FMI s-a intervenit cu planuri de asistenţă financiară în sume importante: 110 miliarde de euro pentru Grecia, 80 de miliarde de euro pentru Irlanda şi 78 de miliarde de euro pentru Portugalia.

În ultimele săptămîni, situaţia a devenit din nou explozivă în Grecia. Un nou plan de asistenţă financiară din partea UE a trebuit să fie convenit, după multe tergiversări şi întîrzieri. Noi am scris pe larg, în studiul nostru publicat la data de 16 iulie a.c., despre evoluţia situaţiei în zona euro şi în Grecia. Acum completăm analiza noastră cu ultimele decizii la nivelul Uniunii Europene (din 21 iulie a.c.). Şefii de stat şi de guverne din zona euro şi-au reafirmat angajamentul pentru stabilitatea financiară a euro şi au convenit noi măsuri. Au apreciat pozitiv măsurile decise şi aplicate în Grecia prin planul de austeritate. Liderii europeni au fost de acord să susţină un nou program de asistenţă financiară pentru Grecia, conţinînd următoarele prevederi:

a) Finanţarea oficială totală însumează 109 miliarde de euro, cu rate de dobînzi mai scăzute şi cu termene mai lungi. Se va utiliza Fondul European de Stabilitate Financiară. Termenele la împrumuturi se vor extinde de la 7,5 ani la 15 ani şi la 30 de ani, cu perioadă de graţie de 10 ani. Ratele de dobînzi vor fi la un nivel mai scăzut (3,5%).

b) Sectorul financiar privat, pe baze voluntare, va asigura o contribuţie de 37 miliarde de euro pentru 2011-2014. În plus, prin răscumpărări de obligaţiuni de stat se va da o contribuţie de 12,6 miliarde euro. În total, o contribuţie de 50 miliarde de euro.

În perioada 2011-2019, se are în vedere o contribuţie netă, cu implicarea sectorului privat, estimată la 106 miliarde de euro.

c) Ratele de dobîndă la împrumuturile de la Fondul European de Stabilitate Financiară şi termenele mai lungi puse de acord pentru Grecia vor fi aplicate şi pentru Portugalia şi Irlanda.

III. SITUAŢIA CRITICĂ DIN SPANIA

O situaţie deosebită este în Spania, deoarece dimensiunile datoriilor de stat sînt mult mai mari (cît în cele trei ţări mici de mai sus). UE ar trebui să intervină pentru ca Spania să nu intre în incapacitate de plată.

Datele privind Spania sînt următoarele:

Este problematic de unde să acopere UE planul de asistenţă financiară în acest caz, „Fondul European de Stabilitate Financiară” existent fiind neacoperitor. Problema este deschisă şi se află în examinarea organismelor UE.

IV. STAREA DE ATENŢIONARE PREVENTIVĂ ÎN MARILE ŢĂRI EUROPENE

Datoriile de stat în marile ţări din UE au evoluat, ca proporţie din PIB, astfel:                     

Sînt de relevat următoarele aspecte:

a) Datoriile de stat în cele 4 mari puteri europene au fost puternic mărite înainte de începerea crizei. În 2007 situaţia este diferenţiată pe ţări. În 3 ţări – Italia, Germania şi Franţa – încălcarea criteriului de la Maastricht s-a produs înainte de începerea crizei, în mod special în Italia (depăşirea a fost de 43 de puncte procentuale).

b) În anii de criză a avut loc o puternică creştere a datoriilor de stat în toate cele 4 mari ţări, desigur în ritmuri diferenţiate.

c) În anul 2010, în cele 4 mari ţări a avut loc o puternică încălcare a criteriului de la Maastricht, cu peste 20 de puncte procentuale (ca pondere în PIB). Se distinge Italia, unde depăşirea a fost de 59 de puncte procentuale.

În sume absolute, rezultă următoarea ierarhizare a ţărilor în ce priveşte datoriile de stat:

Aceste ţări sînt mari centre financiare în UE şi în lume. Efectul de contagiune de aici poate fi foarte puternic.

Relevăm următoarele aspecte:

a) Toate aceste 4 mari puteri sînt beneficiare ale globalizării, dar şi lovite de factori negativi ai globalizării.

b) Toate aceste 4 mari puteri au datorii de stat considerabile. Împreună deţin 70% din datoriile de stat ale Uniunii Europene. De aici rolul determinant în ce priveşte tendinţele şi cursul crizei datoriilor în viitor.

c) Dinamica datoriilor de stat în anii de criză a fost deosebită la cele 4 mari puteri. Datoriile acestor 4 mari ţări au sporit cu 1.565 miliarde de euro sau 29,5%. În Germania şi Franţa – datoriile de stat au crescut cu 31%; în Italia cu 15%, iar în Marea Britanie cu 48,6%.

d) Creşterea datoriilor de stat s-a manifestat în toate cele 4 mari ţări, mai ales în anii 2009 şi 2010. În 2010, toate cele 4 ţări mari au fost în poziţia de încălcare deosebită a criteriului de la Maastricht. Cea mai mare depăşire a înregistrat-o Italia. (Va urma)

Grupul de Iniţiativă „Reînnoirea”

FLOREA DUMITRESCU

GHEORGHE STROE

CRISTIAN APOSTOL

Share |

Articol vizualizat de 567 ori

20 Aug 2011