Cărţi interzise „Fanny Hill, sau Memoriile unei femei uşoare” (II)

Pe lîngă decizia la apelul făcut, judecătorul Curţii Supreme, Isaac Parker, a făcut şi nişte observaţii potrivit cărora editorul ar fi fost „o persoană scandaloasă, cu intenţii rele”, care dorea să „corupă şi să degradeze” cetăţenii comunităţii, şi să „dezvolte în minţile lor dorinţe nepotrivite şi depravate”. Despre roman, declara că „este atît de depravat, obscen şi odios, încît este o ofensă chiar la adresa Curţii, şi nepotrivit pentru a intra în arhiva Curţii”. Pe scurt, Holmes a pierdut apelul, întrucît judecătorul a refuzat să examineze cartea, să lase juriul să o citească şi să introducă pasaje din roman în stenograma procesului, pentru că acestea „ar însemna că autoritatea publică însăşi ar da permanenţă şi notorietate indecenţei, înainte de a o pedepsi”. În 1930, în timp ce Legislativul din Massachusetts dezbătea revizuirea legilor cenzurii, Fanny Hill se afla printre cele 300 de cărţi confiscate într-o librărie din Philadelphia. Procurorul general se afla în fruntea acestei acţiuni, anunţînd, în acelaşi timp, că oficialii din Philadelphia vor lansa o campanie vastă pentru limitarea vînzărilor de literatură „obscenă”.

În 1963, Editura G.P. Putnam’s Sons a anunţat că va publica o ediţie neexpurgată a romanului Fanny Hill. O acţiune legală a fost imediat începută împotriva lor, condusă de procurorul Leo A. Larkin. Pentru că Putnam avea reputaţia de editură responsabilă în oraşul New York, în rîndul celor mai mari librării, autorităţile au decis să nu treacă la arestări şi la acuzaţii de natură penală. În schimb, oficialii au folosit procedura injonctivă, care le facilita accesul la inventare şi le permitea oprirea achiziţionărilor noi de către editură, pînă cînd se lua o hotărîre în procesul Larkin v. G.P. Putnam’s Sons. Un alt avantaj al procedurii injonctive era că aceasta necesita mai puţine dovezi într-un caz civil, mult mai puţine decît dovezile care ar fi fost necesare pentru a nimici orice îndoială într-un proces penal. Judecătorul Charles Marks a emis un ordin de restricţionare a vînzărilor romanului. Cazul a ajuns apoi la Curtea Supremă statală, fiind judecat fără juraţi de către judecătorul Arthur G. Klein, în procesul Larkin v. G.P. Puntnam’s Sons. Mai mulţi experţi chemaţi ca martori au susţinut că romanul descria doar realităţile economice ale vremii, subliniind calităţile lui literare. Relatările scandalului britanic Profumo, un scandal sexual care ameninţa căderea guvernului britanic, avea loc în timp ce judecătorul Klein delibera. (Va urma)

NICHOLAS L. KAROLIDES

MARGARET BALD

DAWN B. SOVA

Share |

Articol vizualizat de 1391 ori

14 Apr 2011