Cărţi interzise din motive sexuale AMANTUL DOAMNEI CHATTERLEY - LADY CHATTERLEY’S LOVER (III)

În Anglia, în 1960, a fost intentat un proces penal Editurii Penguin Books, Ltd., atunci cînd editorul a anunţat intenţia de a publica prima ediţie britanică ne-expurgată a romanului Amantul doamnei Chatterley. Acuzatorul, un oficial al Trezoreriei, Mervyn Griffith-Jones, a solicitat juraţilor să verifice obscenitatea cărţii răspunzînd la două întrebări: „Este aceasta o carte pe care aţi dori-o în casa dumneavoastră? Este aceasta o carte pe care aţi dori ca soţia dvs sau servitorii dvs. să o citească?”. Avocaţii apărării au susţinut că romanul în întregul său nu este obscen, în ciuda limbajului şi a descrierilor sexuale. Treizeci şi cinci de experţi au depus mărturie în favoarea valorii literare a operei, juraţilor luîndu-le apoi 3 zile pentru a delibera, în cele din urmă, în favoarea Editurii Penguin Books. Kuh relatează că atunci cînd în Camera Lorzilor s-a dezbătut procesul care a scos romanul de sub acuzare, cu episoadele sexuale dintre o lady şi un servitor, un membru al Camerei care fusese de acord cu decizia de a achita editura a fost întrebat: „Aţi accepta ca soţia dumneavoastră să o citească?”. La care răspunsul a fost: „Nu aş avea nimic împotrivă dacă soţia mea ar citi cartea, dar nu ştiu ce să zic în privinţa servitorului meu”. În 1965, Tribunalul Publicaţiilor Indecente din Noua Zeelandă a examinat o ediţie de buzunar a romanului Amantul doamnei Chatterley pentru a determina dacă este indecentă, în ciuda unei decizii anterioare de a nu condamna o ediţie precedentă de lux. La acea vreme, ediţia de lux se vindea în Noua Zeelandă cu 16 şilingi, pe cînd cea de buzunar doar cu 5 şilingi. Tribunalul a considerat că romanul este „o operă literară serioasă, scrisă de către un autor cu un loc stabil în domeniul literaturii de limbă engleză” şi că „textul acţiunii este identic, în ambele ediţii; că nu există nici o diferenţă între ele, nici în ceea ce priveşte prefaţa sau introducerea şi nici în scriitură”. Cu toate acestea, membrii tribunalului au considerat că romanul nu trebuie să ajungă în mîinile tinerilor sub 18 ani, subiectul disputei fiind diferenţa de preţ, ediţia de buzunar fiind accesibilă din acest punct de vedere şi minorilor. Această idee a stîrnit controverse printre membrii tribunalului, doi dintre ei afirmînd că „Ediţia Penguin (de buzunar) trebuie interzisă celor sub 18 ani... Ei susţineau că este regretabil că circulaţia liberă a ediţiei de lux ar fi prejudiciat acest caz, ar fi pus tribunalul într-o lumină defavorabilă, făcînd practic imposibilă invocarea statutului”. Ceilalţi trei membri ai tribunalului considerau că, dată fiind libera circulaţie a ediţiei de lux, „ar fi inutilă clasificarea ediţiei de buzunar drept indecentă pentru minori”. Considerînd măsurile de restricţionare doar pentru o ediţie drept inutile, majoritatea a considerat pe 7 aprilie 1965, că „ediţia de buzunar a romanului Amantul doamnei Chatterley publicată de către Penguin Books nu este indecentă, pe baza Legii Publicaţiilor Indecente din 1963”. (Sfîrşit)

NICHOLAS J. KAROLIDES,

MARGARET BALD,

DAWN B. SOVA

Share |

Articol vizualizat de 520 ori

22 Sep 2011