Cărţi interzise din motive sexuale 1001 DE NOPŢI (II)

Din traducerea lui Burton face parte şi lungul eseu „Terminal Essay”, care dedică un sfert din cele 166 de pagini ale sale studiului, analizării, descrierii şi evaluării pe un tipar de la ţară la ţară varietăţile de pederastie şi sodomie despre care aflase în timpul călătoriilor sale. Scrise în limbajul unui socio-antropolog şi citînd scrierile unor călători, istorici sau experţi medicali, el identifică teme homosexuale din Istorie şi descrie practicile, precum şi rolurile sociale ale homosexualilor în Istorie şi în Secolul al XIX-lea.

ISTORICUL CENZURII

Legea publicaţiilor obscene a fost votată în 1857, cu scopul expres de a suprima materialele cu conţinut sexual explicit, iar teama de a fi acuzat de aşa ceva l-a făcut pe Burton să fie precaut. Deşi nu şi-a expurgat traducerea, a modificat însă substanţial maniera în care urma să fie publicată. A tipărit 1.000 de exemplare la Benares, India, pe propria-i cheltuială, şi a numit drept editor Societatea Kama Shastra, pe care a fondat-o împreună cu Foster Fitzgerald Arbuthnot, ei doi fiind singurii membri. Prima tipărire a fost vîndută abonaţilor pentru echivalentul a 200 de dolari la cursul zilelor noastre. Cartea a fost un succes financiar, iar Burton a obţinut un profit de 10.000 de guinee (echivalentul a 25.000 de dolari la cursul din 1890). Burton susţinea că 1001 de nopţi era în principal pentru bărbaţi şi mai ales pentru cercetătorii care doreau să-şi lărgească orizontul despre alte culturi. După cum relatează Rice, Burton a fost denunţat de către Edinburgh Review ca „un om care cunoaşte 35 de limbi străine şi dialecte, dar mai ales pe acela al pornografiei” şi ca un nume cunoscut pentru „tot ce înseamnă elementele bestiale din om”. Vasta sa lucrare a fost numită de un alt editor „o aglomerare extraordinară de mizerii”.

După moartea lui Burton, au fost publicate ediţii prescurtate ale cărţii, dar versiunea întreagă rămînea indisponibilă publicului - fiind încă interzisă în vămile Statelor Unite - pînă în 1931. La moartea lui Burton, soţia sa, Lady Isabel, a distrus toate notele sale particulare, precum şi notele originale şi manuscrisele pentru 1001 de nopţi. De asemenea, l-a însărcinat pe William Coote să ardă toate cărţile şi manuscrisele după moartea ei, pentru a şterge orice urmă a „indecenţelor”.

Traducerea lui Payne a fost una dintr-o serie de ediţii din clasici ai literaturii, printre care Decameronul de Boccaccio, Heptameronul de Regina Margareta de Navarra, Cargantua şi Pantagruel de Rabelais, Istoria lui Tom Jones de Fielding, Confesiuni de Rousseau, Ars Amatoria de Ovidiu, implicate în procesul civil In re Worthington Company (1894). În 1894, New York Society for the Suppression of Vice, prin liderul său zelos, Anthony Comstock, a intentat un proces civil împotriva Editurii Worthington Book Company, care se afla în faliment şi intrase în procedura de lichidare, fiind nevoită să vîndă din bunurile companiei. Executorul a cerut Tribunalului să permită vînzarea de cărţi, volume scumpe ale unor clasici ai literaturii pentru a fi valorificate. Comstock a apărut în proces opunîndu-se vînzării.

În decizia sa, judecătorul Morgen J. O’Brian declara: „Cel care caută părţi senzuale şi degradante în literatură poate găsi în toate aceste opere, precum şi în altele ale unor mari autori, elemente care să îi satisfacă obsesia sexuală”, dar a considerat că a condamna o întreagă operă de artă din cauza cîtorva episoade „ar însemna excluderea din circulaţie a unei proporţii mari de lucrări de ficţiune ale celor mai faimoşi scriitori de limbă engleză”. Decizia tribunalului a caracterizat respectivele ediţii ca fiind „ediţii selecte, atît în ceea ce priveşte tiparul cît şi legătura, iar ele nu sînt cumpărate cu uşurinţă de oricine, ci doar de către cei care le doresc pentru valoarea lor literară, dar şi pentru valoarea lor ca exemple de cărţi splendid lucrate”.

Pe scurt, chiar dacă textul rămînea identic cu ediţiile mai ieftine, judecătorul O’Brian a considerat: „Caracterul artistic, calităţile înalte ale stilului, absenţa acelor ilustraţii a făcut diferenţa între aceste cărţi şi acele scrieri grosolane, dezgustătoare şi obscene, fiind de datoria autorităţii publice să le suprime”. Oficiul Vamal al Statelor Unite a continuat să interzică importul ediţiei complete a lui Burton, pînă în 1930, cînd au fost scoase de sub incidenţa legii capodoperele literaturii clasice. (Sfîrşit)

NICHOLAS J. KAROLIDES,

MARGARET BALD,

DAWN B. SOVA

Share |

Articol vizualizat de 531 ori

17 Sep 2011