Cărţi interzise ŢARA CELOR LIBERI: O ISTORIE A STATELOR UNITE ALE AMERICII (IV) (THE LAND OF THE FREE: A HISTORY OF THE UNITED STATES)

Paginile de încheiere ale textului juxtapun „Panica pentru securitate” - spaima comunismului - şi mişcările pentru drepturi civile - luptau pentru „Drepturi egale şi tratament corect”. Prima temă face aluzie la jurămintele de credinţă, suspiciunea generalizată şi terorizarea multor persoane din Departamentul de Stat şi a altora de către senatorul republican Joseph R. McCarthy. Cea de a doua se referă la denunţarea segregării, în 1955, de către Curtea Supremă şi la extinderea drepturilor civile în şcoli, în autobuze, restaurante şi la obţinerea dreptului de vot. Susţinere largă şi puternică a fost cîştigată pentru acestea în rîndul tuturor comunităţilor, albi sau negri deopotrivă, în toate regiunile ţării. Această tendinţă a cauzat şi reacţii sălbatice din partea Poliţiei locale, a Consiliului Cetăţenilor Albi şi din partea Ku Klux Klan, a mulţimilor şi a asasinilor. Văzînd oameni negri atacaţi cu cîini poliţişti, cu furci, cu gaze lacrimogene, cu bice şi bîte, întreaga naţiune americană a fost tulburată. La fel şi atacarea caselor şi bisericilor negrilor, precum şi asasinarea a sute de persoane, albi şi negri, care luptau pentru drepturile civile. Demonstraţiile au dus la Legea Drepturilor Civile din 1964 şi Legea Electorală din 1965.

ISTORICUL CENZURII

Atacurile la adresa manualului Ţara celor liberi au avut loc pe mai multe planuri şi din diferite surse. Primul caz a apărut la nivel de stat, în California, atacul venind din partea Adunării Statului şi a inspectorului Max Refferty. Controversa apăruse începînd cu mai 1966, cînd un membru al Adunării Statului, John L. E. Collier, a descris cartea drept „foarte dezagreabilă, distorsionată şi inacceptabilă”, anunţînd că va face eforturi pentru a bloca aprobarea cărţii. În favoarea părerilor lui Collier s-au pronunţat şi membrii Adunării - Charles Conrad şi senatorul de Stat John G. Schmitz. Textul fusese criticat pentru presupuse tendinţe internaţionaliste, pentru citarea unor comunişti, descrierea Statelor Unite ca un tiran al lumii, distorsionări ale istoriei şi defăimarea „părinţilor naţiunii americane”. Liga pentru Studierea Manualelor, fosta Ligă Naţională Americană Anti-Comunistă, acuza faptul că textul încearcă mai mult „să manipuleze” decît să informeze. De o notorietate specială a fost critica adusă de inspectorul Rafferty, cum că textul ar fi „părtinitor cauzei drepturilor civile”, judecată ce avea la bază o critică a textului construită de „vechiul său consilier, Emery Stoops, un profesor de administraţie educaţională la Universitatea California de Sud”. Pe de altă parte, Collier susţinea că părtinirea politică este în favoarea „negrilor”, evitînd să menţioneze şi realizările obţinute de aceştia de-a lungul timpurilor cu privire la drepturile lor. John Caughey, profesor de istorie la Universitatea California din Los Angeles (UCLA), a respins în mod special aceste acuzaţii, subliniind anumite pasaje care făceau chiar referire la „negri” şi la activităţile lor semnificative. Într-o critică detaliată apărută în ziarul diocezei catolice din Brooklyn, New York, „The Tablet”, Conrad denunţa lipsa de imparţialitate a cărţii. „Autorii pur şi simplu ignoră perioade întregi din istoria naţiunii noastre, întrucît se pare că autorilor le displăcea filozofia politică a acelor perioade. Pe de altă parte, pagini întregi sînt dedicate unor fleacuri.” Contestaţia sa deplîngea excluderea din paginile cărţi a unor elemente importante, cum ar fi cele din timpul Administraţiilor Harding, Coolidge şi Hoover, sau descrierea acestora ca fiind mai degrabă inactivi în funcţiile lor; „Elevii au dreptul să ştie că aceşti oameni considerau că guvernul federal trebuie să intervină doar în cazuri de urgenţă şi că în perioade de prosperitate trebuie să fie reduse taxele şi plătită datoria externă.” Relativ la acestea, Conrad găsea drept dezechilibrate referirile la Administraţia Eisenhower şi la reacţia sa în faţa comunismului. Tratamentul comunismului a fost dezbătut, de asemenea, cu un interes deosebit; nu este prezentat în nici un caz la fel de negativ ca fascismul, mai ales în ceea ce priveşte atitudinea compătimitoare faţă de comuniştii acuzaţi în Statele Unite, dar şi în ceea ce priveşte lipsa unei prezentări a atrocităţilor ruseşti în Ungaria, invadarea Finlandei sau cucerirea Poloniei. „Aceasta este replica liberală celebră deja, care susţine în mod fals că Stalin era un tiran, dar că de fapt comunismul, sau măcar comunismul în Rusia, şi-ar fi schimbat faţa şi poate fi acum privit cu încredere”. (Va urma)

NICHOLAS J. KAROLIDES

MARGARET BALD

DAWN B. SOVA

Share |

Articol vizualizat de 1190 ori

06 Apr 2011