Credinţa poate vindeca şi cancerul… (VI)

În acel moment, Elisabeth, ca şi cum s-ar fi trezit din reverie, 1-a privit în ochi, i-a luat icoana din mîini, a apropiat-o de bolnavă ca să o sărute şi au rostit împreună rugăciunile de împărtăşire. Apoi n-a mai scos nici un cuvînt şi, după Sfînta împărtăşanie, a început iarăşi să privească podeaua şi să se legene pe pat. Întorcîndu-se acasă, preotul a sunat-o pe sora lui Elisabeth, ca s-o întrebe despre comportamentul ciudat al acesteia. Tînăra i-a răspuns că, imediat după plecarea lui, Elisabeth a căzut dintr-o dată la pămînt, fără simţire. Au dus-o repede cu ambulanţa la spital şi astfel au aflat explicaţia comportării sale: Elisabeth avea o tumoare mare pe creier, ca recidivă a unui cancer al sînului care stagnase de mulţi ani. Fata nu avea nimic cu preotul, însă nu putea vorbi şi nu se putea mişca din pricina crizei pe care o avea, cu excepţia momentelor în care s-a rugat împreună cu mama ei şi s-au închinat la icoană. După efectuarea tomografiei, medicii i-au acordat fetei doar cîteva săptămîni de viaţă. La următoarea reexaminare s-a constatat însă că tumoarea a dispărut cu desăvîrşire, medicii neputîndu-şi explica decît printr-o minune vindecarea fetei. (Va urma)

Preot EUGEN DRĂGOI

Share |

Articol vizualizat de 1346 ori

06 Iun 2011