Credinţa poate vindeca şi cancerul… (II)

„O femeie numită Maria s-a îmbolnăvit de cancer, scrie autorul vieţii Sfîntului Mucenic Terapont, episcopul Ciprului (25 mai). Deci, zăcînd foarte mult şi deznădăjduindu-se de sănătatea sa, a alergat cu umilite rugăciuni la sfîntul şi a luat grabnică şi desăvîrşită tămăduire cu rugăciunile lui”. „O fecioară - consemnează Fericitul Teodoret al Cirului - a căzut în suferinţă grea - şi anume rac - ce îi mînca sînul; iar durerile ei sporeau. În culmea suferinţelor fiind, 1-a chemat însă pe marele Petru (25 noiembrie) şi spunea că, îndată ce a auzit sfinţitul lui glas, toată durerea s-a potolit şi nu a mai simţit nici un chin. Drept aceea şi trimitea deseori după el, primind mîngîiere duhovnicească: că toate durerile, spunea ea, încetau cît era el de faţă. Pe aceasta, care într-acest chip s-a nevoit, a trimis-o Bătrînul înaintea sa în împărăţia cerurilor, încununată de laudele biruinţei.” Cancerul mamar l-a vindecat şi Sfîntul Alexandru din Svir (30 august), pe cînd moaştele sale se aflau în Sankt Petersburg. Iată istorisirea unei astfel de minunate vindecări, pe care o face chiar femeia în cauză: „În luna noiembrie a anului 1998 mi s-a descoperit cancer la sînul stîng (mi s-a făcut o puncţie care mi-a dovedit existenţa celulelor canceroase) şi mi s-a recomandat operaţie urgentă. Am căzut de acord cu un specialist al Institutului de Radiologie. Împrejurările au luat o asemenea întorsătură, încît doctorul care trebuia să facă operaţia a plecat la Moscova pentru o săptămînă şi operaţia a fost amînată pînă pe 26 noiembrie 1998. În intervalul de timp dintre stabilirea diagnosticului şi operaţie am fost de 3 ori la maslurile săvîrşite lîngă racla cu moaştele Cuviosului Alexandru din Svir, m-am apropiat de moaşte de multe ori şi am frecţionat locul bolnav cu mir primit după maslu în biserica Sfintelor Muceniţe Credinţa, Nădejdea şi Dragostea şi a mamei lor, Sofia. Trebuie să spun că după maslurile săvîrşite la racla moaştelor cuviosului, în sufletul meu se instaurau liniştea şi o bucurie neobişnuită. Eu sînt enoriaşa bisericii cu hramul icoanei „Potirul nesecat”. Acolo, slujbele sînt pline de har, însă maslurile săvîrşite la racla moaştelor cuviosului au fost neobişnuite. Erau mulţi preoţi, din diferite biserici, şi făceau cu rîndul. Adesea maslurile erau extraordinare. Pentru rugăciunile Cuviosului Alexandru din Svir, Dumnezeu şi-a arătat mila către mine - dăruindu-mi vindecare de boala cea cumplită. Mi s-a făcut operaţia şi rezultatele analizei histologice au arătat că nu mai am cancer. Datorită nepăsării mele şi a obişnuitei deşertăciuni lumeşti, nu am povestit acest fapt tot atunci, în anul 1998, în Mînăstirea Sfîntului Alexandru. Numai cînd am aflat cît de importante sînt mărturiile pentru aceia care se îndoiesc de veridicitatea moaştelor, cu căinţă amarnică şi cu recunoştinţă întîrziată am scris această scrisoare. Şi mă simt foarte vinovată pentru tăcerea mea. Doamne, miluieşte-mă”. Paraschiva Gkizi dă mărturie despre puterea Sfîntului Nectarie din Insula Eghina de a tămădui boala cancerului: „Cu cîtva timp în urmă, am constatat că la sînul stîng îmi apăruse un nodul dureros. După ce am fost şi m-au consultat trei dintre cei mai buni medici pe care îi cunoşteam, diagnosticul a fost acelaşi pentru toţi: tumoare malignă, de mărimea unei nuci mari. Toţi trei mi-au spus să mă operez fără nici o întîrziere, deoarece situaţia se putea agrava şi scăpa de sub control. Eu însă eram atît de înfricoşată de o astfel de operaţie, încît nu voiam să o fac. Am hotărît să o mai amîn un pic şi să îl consult între timp şi pe un verişor de-al nostru din Statele Unite, care era şi el un doctor foarte bun. (Va urma)

Preot EUGEN DRĂGOI

Share |

Articol vizualizat de 1216 ori

01 Iun 2011