Credinţa poate vindeca şi cancerul… (I)

Cancerul, după o definiţie de dicţionar, este un termen general, care înglobează toate varietăţile de tumori maligne ce se caracterizează printr-o creştere rapidă şi atipică şi cu tendinţa de invadare a ţesuturilor vecine, urmate de însămînţarea altor regiuni ale organismului (fenomen denumit metastază). Boala se manifestă prin multiple tulburări şi o evoluţie care poate fi rapidă (cîteva luni) sau de durată mai îndelungată (cîţiva ani). Medicina actuală, deşi face eforturi de zeci de ani, nu poate oferi un tratament eficace, decît în stările iniţiale ale bolii. Din nefericire, nici pînă astăzi nu se cunoaşte etiologia (originea) cancerului, unii specialişti considerîndu-1 de natură virotică, alţii de factură genetică, metabolică etc. Denumirea populară a bolii este rac, iar ca sinonim ştiinţific întîlnim numele de neoplasm. Dacă medicina modernă s-a dovedit neputincioasă în faţa unei astfel de terifiante maladii, mulţi sfinţi ai Bisericii de Răsărit, cu darul lui Dumnezeu, „care pe toate le vindecă şi pe cele cu lipsă le împlineşte“, au reuşit prin rugăciune şi credinţă să vindece forme avansate de cancer, redînd bolnavilor sănătatea deplină. Consemnăm cîteva mărturii, în continuare, şi-i îndemnăm pe creştinii care sînt cercetaţi cu astfel de suferinţă de Dumnezeu să ceară şi să nădăjduiască în ajutorul Maicii Domnului şi al sfinţilor însemnaţi aici, care şi în zilele noastre săvîrşesc tămăduiri minunate. În viaţa Cuviosului Patapie Egipteanul (8 decembrie) este amintită vindecarea unei femei de cancer mamar. „Femeia aceea avea tumoare la sîn, care putrezise, iar doctorii nu puteau să o vindece, zicîndu-i că urmează a fi răpusă de cancer. Durerile şi moartea se apropiau. Această nefericită femeie auzise despre minunile cuviosului şi cu credinţă adîncă a decis să ceară ajutorul acestuia. Cuviosul s-a minunat de credinţa ei, rugîndu-se şi închinînd pieptul femeii, zicîndu-i, totodată, că prin credinţă va învinge boala. Imediat după rugăciune, cancerul a dispărut, încetînd şi durerile. Bineînţeles, femeia şi cei de faţă au slăvit minunea vindecării de cancer”. De o altă vindecare miraculoasă, prin puterea Cuviosului Patapie, s-a învrednicit un bărbat din Grecia, numit Constantinos Timas, în vara anului 1989, care avea cancer la plămîni. Împreună cu fiul lui a vizitat mînăstirea cuviosului. S-au închinat şi s-au rugat. Chirurgul, după ablaţia plămînului, a susţinut că bolnavul nu să să trăiască mai mult de 6 luni. S-au dus din nou la mînăstirea. Atunci, Timos singur 1-a văzut pe Cuviosul Patapie ca pe un bătrîn stînd lîngă mînăstire, fără a-1 vedea şi ceilalţi din jurul lui. Altă dată 1-a văzut ca monah, ajutînd la diferite munci, pe cînd ceilalţi prezenţi nu l-au văzut. După ce a făcut noi examene medicale, a descoperit cu uimire că nu mai avea cancer, doctorul făcîndu-şi cruce şi mărturisind că s-a întîmplat o minune. Fiului neurologului Harilau, pe nume Tasos (Atanasios) Papuis, avea numai 6 ani cînd, în 1982, i s-a constatat boala incurabilă de învineţire a pielii. O serie de doctori şi profesori universitari l-au consultat şi au adeverit că nu există speranţă. Au decis să meargă în Anglia pentru a fi tratat. Printre altele, mama micuţului Tasos, împreună cu acesta, a vizitat mînăstirea cuviosului, s-au rugat, au privegheat, s-au spovedit, s-au împărtăşit şi s-au întors acasă cu ulei luat din candela lui Patapie. Seara, mama băiatului (Vasilichi) a uns cu ulei trupul micuţului Tasos. Dimineaţa, acesta a strigat-o fericit. I-a povestit că în camera lui a intrat bătrînelul (Cuviosul Patapie), 1-a dezmierdat şi i-a zis că a făcut bine mama lui că nu a plîns. Mai tîrziu i s-au făcut din nou examene, iar profesorul universitar Stratigos adevereşte că numai o minune este posibil să se fi întîmplat pentru a fi vindecată această boală incurabilă, pe care o avusese pînă atunci micuţul Tasos. Şi Sfîntul Partenie, episcopul cetăţii Lampsacului (7 februarie), are puterea de a tămădui boala canceroasă. „O femeie avînd o vătămare cumplită şi netămăduită în părţile cele ascunse ale trupului - citim în viaţa alesului lui Dumnezeu - a venit la sfîntul cerîndu-i tămăduire, iar cuviosul făcîndu-i semnul crucii pe fruntea ei, îndată acea femeie s-a tămăduit”. În Limonariu (56) găsim însemnată următoarea întîmplare: „Ucenicul unui călugăr vestit din Ptolemaida (oraş în Fenicia), pe nume Ioan, care era foarte evlavios şi ascultător, după moartea bătrînului a postit 40 de zile. La sfîrşitul postului a auzit o voce de la Dumnezeu, care i-a spus: «Să vindeci orice boală peste care îţi vei pune mîna». A doua zi dimineaţa, potrivit iconomiei lui Dumnezeu, iată că vin un bărbat cu femeia lui care avea cancer la sîn. Bărbatul 1-a rugat să-i vindece femeia. El i-a răspuns că-i păcătos şi nevrednic de o astfel de faptă. Bărbatul femeii însă îl ruga stăruitor să se înduplece şi să-i miluiască femeia. Cînd şi-a pus mîna pe rană şi a făcut asupra ei semnul Sfintei Cruci, îndată s-a vindecat femeia. Şi de atunci, Dumnezeu a făcut prin el multe semne, nu numai pe cînd trăia, dar şi după moarte”. (Va urma)

Preot EUGEN DRĂGOI

Share |

Articol vizualizat de 1295 ori

31 Mai 2011