CINE A PROVOCAT CRIZA FINANCIARĂ MONDIALĂ? (I)

FED A UMBLAT CU FOFÎRLICA

Încep acest articol printr-o precizare absolut necesară: în Statele Unite „numai 5% din bani sînt tipăriţi fizic – restul de 95% există şi apar ca şi credite, cecuri, bani digitali. Băncile au dreptul să dea bani pe datorie cu pînă la 10-30 de ori mai mult decît au ele fizic în cont… Procedeul se numeşte „fractional reserve banking”. Cine a spus că banul este cea mai puternică armă din arsenalul zeului Ares, a avut mare dreptate. În ziua de azi, naţiunile sînt cucerite prin jocurile murdare ale Ocultei Financiare Mondiale, care se situează deasupra guvernelor. Prezint, în continuare, o altă situaţie din acest „război al banului”, despre care presa din Romînia nu prea a relatat. Federal Reserve refuză să identifice destinatarii unor împrumuturi în valoare de 2.000 de miliarde de dolari din fondurile de urgenţă şi să precizeze dacă a acceptat drept garanţii active „toxice”. Fed a acordat aceste împrumuturi în baza a 11 programe, 8 dintre ele fiind create în perioada august 2007 - noiembrie 2008, în mijlocul celei mai mari crize de la Marea Depresiune din anii ’30. În prima decadă a lunii noiembrie 2008, totalul împrumuturilor acordate de Fed a ajuns la 2.000 de miliarde de dolari, suma majorîndu-se cu 1.172 miliarde de dolari de cînd reprezentanţii Fed au relaxat standardele privind garanţiile oferite de bănci. Înainte de 14 septembrie accepta drept garanţii doar obligaţiuni guvernamentale şi titluri financiare garantate prin active. După această dată, a lărgit standardele, acceptînd şi alte titluri de valoare, unele cu un rating mai scăzut. 474 miliarde de dolari au fost folosiţi pentru achiziţionarea de obligaţiuni ale Fannie Mae şi Freddie Mae. „Sînt banii contribuabililor, nu banii Fed”, a spus miliardarul Ted Forstmenn, partener la Forstmann Little& Co, din New York, adăugînd că acest proces al împrumuturilor ar trebui să fie transparent. Cele mai mari bănci americane au refuzat să comenteze dacă au împrumutat bani de la Fed. Însă ele au primit infuzii de capital de 120 miliarde de dolari din fondul de rezervă pentru salvarea sectorului bancar. Preşedintele Fed, Ben Bernanko, şi secretarul Trezoreriei, Henry Paulson, au precizat în luna septembrie că se vor conforma cererilor Congresului privind transparenţa în alocarea celor 700 de miliarde de dolari destinaţi salvării sistemului bancar. În noiembrie, Fed a împrumutat o sumă mult mai mare decît anunţase iniţial, prin programe de salvare separate, ce nu au nevoie de aprobarea Congresului. Astfel, americanii nu au idee unde s-au dus banii lor şi nici ce garanţii se cer băncilor în schimbul acestor împrumuturi. Totul este ocultat. Sînt absolut sigur că este doar începutul…

PĂPUŞARII CRIZEI MONDIALE

David Rockefeller, unul dintre cei mai cunoscuţi lideri ai caractiţei finaciare mondiale, spunea în urmă cu cîţiva ani: „Tot ce avem nevoie este o criză majoră, iar naţiunile vor accepta Noua Ordine Mondială”. Fiindcă exact aceasta se doreşte. Şi tot mai multe semnale ne arată că în SUA se găsesc principalele organisme ale caracatiţei financiare mondiale. Semnul cel mai evident al existenţei şi activităţii acestora este chiar criza financiară planetară. O criză programată şi indusă de rechinii finanţelor, de „asasinii economici”, după cum reiese şi dintr-un material foarte pragmatic apărut în revista „Rost”, nr.68/octombrie 2008. „Crizele economice au fost şi vor fi deseori provocate cu abilitate chiar de noi, cu scopul de a retrage bani din circulaţie” – am citat din al XXl-lea punct al Protocoalelor Înţelepţilor Sionului. Toată lumea este de acord că actuala criză economică din S.U.A. se datorează faptului că aproape toate instituţiile bancare americane au acordat împrumuturi fără nici un fel de garanţii sau cu garanţii minime pentru foarte multă lume. Dacă băncile se limitau la a acorda doar împrumuturi clasice, cu durata de 20-30 de ani, cu dobîndă fixă, totul ar fi fost OK. Doar că băncile au inventat tot felul de împrumuturi exotice: 

- împrumuturi cu dobîndă extrem de mică în primii 3-5 ani, după care dobînda se modifica în concordanţă cu dobînzile de pe piaţă;

- împrumuturi care permiteau doar plata dobînzii în primii 3-5 ani, după care automat începeai să plăteşti şi împrumutul propriu-zis;

- împrumuturi care-ţi permiteau să plăteşti mai puţin decît ar fi rata lunară, diferenţa adăugîndu-se valorii împrumutului iniţial şi altele.

Toate aceste împrumuturi au creat iluzia că oricine îşi poate permite o casă. Acest lucru a dus la o explozie a preţurilor în sectorul imobiliar. Un fel de Caritas, dar la o scară mult mai mare. Eu cumpăr casa asta azi, o ţin un an, o vînd şi fac profit frumuşel, fără să mă chinui aproape deloc. Era o chestiune de timp pînă se ajungea la punctul critic în care preţurile nu mai erau favorabile nici în condiţiile în care banii erau extrem de uşor de procurat de la bănci. Odată atins punctul critic, imobilele nu se mai vindeau aşa de repede. În acelaşi timp, perioada de graţie a împrumuturilor exotice a început să expire. Ceea ce a dus la creşterea bruscă a ratelor lunare la o mulţime de propietari, care, brusc, au realizat că nu-şi  permit casa respectivă şi au încercat să o vîndă. Deodată, au apărut pe piaţă o mulţime de case. Şi, pentru a se putea vinde rapid, propietarii au început să scadă din preţuri. Cei care au avut noroc - au vîndut, chiar şi în pierdere. Cei mai puţin norocoşi au dat faliment. Băncile s-au trezit cu o grămadă de case superevaluate, de care trebuiau să scape cumva. Şi le-au vîndut în pierdere. Băncile au început să contabilizeze pierderile, care au început să crească. Băncile au pus stop împrumuturilor riscante. Dar bulgărele deja se formase şi, încet-încet, a tot crescut pînă s-a ajuns la situaţia din prezent. Băncile au mai găsit o găselniţă. „Creditul pe care cetăţeanul X l-a luat de la banca Y era transformat în acele hîrtii de valoare asigurate cu ipoteci, ce puteau fi vîndute la alte bănci din lume… Mecanismul se desfăşura în felul următor: banca ipotecară primea creditul înapoi de la o altă bancă străină sau fond de investiţii, care ajungeau ele să încaseze dobînzile de la cumpărătorii de case, iar banca ipotecară cu banii primiţi putea oferi noi credite... Acele hîrtii de valoare asigurate de ipoteci vîndute de banca ipotecară americană spre alte bănci din lume şi investitorii financiari, care, la început, erau sursa avalanşei de prosperitate, au devenit, ulterior, virusul transmiţător de faliment mondial”. (Va urma)

TEODOR FILIP

Share |

Articol vizualizat de 2663 ori

28 Iun 2011