Biblia, pe înţelesul tuturor ÎNGERII PĂZITORI (II)

Evident, în Vechiul şi Noul Testament, îngerii sînt consideraţi capabili de a se materializa în plan fizic - cel puţin suficient de mult cît să-şi îndeplinească misiunea de salvare, vindecare sau îndrumare. În Biblie există descrieri de îngeri care se luptă cu păstori încăpăţînaţi, călăuzesc oameni pierduţi în sălbăticie şi eliberează profeţi persecutaţi din cuptoare dogoritoare sau din temniţe umede. Isus însuşi a fost hrănit de îngeri, apărat de îngeri şi întărit de îngeri. Deşi cultura populară a perpetuat peste secole ideea că oamenii devin îngeri după moarte, cărţile sfinte ale marilor religii agreează faptul că îngerii reprezintă de fapt un ordin anterior şi diferit de fiinţele umane. Potrivit învăţăturilor străvechi, oamenii au fost creaţi „pe un plan inferior îngerilor”, iar oamenii nu-şi regăsesc îngerii păzitori decît în Rai, după moarte, sau, în unele tradiţii, chiar după Judecata de Apoi. Dar, deşi oamenii sînt inferiori îngerilor şi făuriţi din substanţă fizică, materială, comparativ cu aceste spirite cereşti, eterice, scripturile diverselor religii afirmă că îngerii nu sînt omniprezenţi, omnipotenţi sau omniscienţi şi nici imuni la a cădea în tentaţie sau în eroare: „Domnul nu se încrede în slujitorii Săi şi găseşte vină chiar îngerilor Săi” (Iov 4:18). O serie de tradiţii religioase pretind că fiecare om are un înger bun şi unul rău, care rămîn alături de el toată viaţa terestră. Alţii afirmă că sînt doi îngeri nevăzuţi, care plutesc în preajma fiecărei persoane, unul dintre ei consemnînd faptele bune, celălalt faptele rele. Poetul american Henry Wadsworth Longfellow (1807-1882) a exprimat acest concept în poemul său, The Golden Legend (1851): „Cel care scrie faptele bune închide cartea, după fiecare rînd, şi urcă la Dumnezeu cu ea. Celălalt ţine cartea păcatelor pînă la apus, ca să ne putem căi pînă atunci”. Învăţăturile sacre ale Islamului proclamă, de asemenea, că fiecare om este străjuit de doi îngeri - unul ziua, celălalt noaptea. Ca şi în poemul lui Longfellow, cei doi îngeri vigilenţi înregistrează faptele bune şi pe cele rele, în vederea Judecăţii de Apoi. Pe lîngă rolul lor de păzitori, aceşti însoţitori binevoitori au, drept parte importantă a misiunii lor terestre, sarcina de a călăuzi fiinţele umane către înălţare spirituală şi spre o mai bună înţelegere a rolului lor în planul cosmic. Episcopul Philip Brooks observa cîndva că nu este nimic mai clar său mai izbitor în Biblie decît „modul calm, familiar, în care, de la un capăt la altul, se evidenţiază existenţa unei lumi de fiinţe spirituale întotdeauna apropiate şi influenţînd întotdeauna această lume a cărnii şi sîngelui... De la Facere la Judecată, fiinţele spirituale sînt întotdeauna prezente. Ele apar, în această dramă, la fel de reale ca şi bărbaţii şi femeile, cu umanismul lor inconfundabil, şi urcă pe scena sacră în tablouri succesive. Nu există nici o umbră de ezitare în felul în care Biblia prezintă lumea spirituală. Nu există nici o rezervă, nici un dubiu care să permită ca întregul sistem să poată fi explicat prin vise şi metafore. Lumea spirituală, cu toată existenţa sa complexă, este la fel de reală ca şi oraşele aglomerate, ogoarele înmiresmate şi cîmpurile de luptă ale Iudeei vizibile, palpabile, în care autorii cărţilor sacre au trăit”. Învăţăturile Islamului afirmă că sînt trei specii distincte de creaturi inteligente în Univers: prima, îngerii, un ordin superior de fiinţe create din lumină, malakh. A doua, al-jinn, entităţi eterice, poate chiar multidimensionale. În fine, a treia, fiinţele umane, făurite din lut terestru şi născute în trupuri fizice. Uneori, al-jinn pot acţiona ca păzitori sau îndrumători, alteori însă nu vor decît să inducă oamenii în eroare. Există numeroase avertismente în Noul Testament prin care se cere oamenilor să fie precauţi faţă de manifestările entităţilor nevăzute şi să le verifice mai întîi motivele care le călăuzesc. „Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sînt de la Dumnezeu, fiindcă mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume”. (Ioan 1,4:1). Deşi un astfel de pasaj este lesne de citat, avertismentul său este mai dificil de pus în practică atunci cînd oamenii sînt atenţionaţi, în Corinteni II 11:14: „Însuşi Satana se preface în înger al luminii”. Un sfat general, menţionat de mulţi învăţători spirituali, este acela de a nu intra niciodată în meditaţie sau rugăciune cu unicul gînd al proslăvirii sinelui sau al cîştigurilor materiale. Motivaţiile egoiste îi fac pe oameni să devină uşor de abordat de entităţile spirituale răzvrătite contra lui Dumnezeu şi să fie prinşi în capcana propriei lor dorinţe egoiste pentru putere. În 12 decembrie 2000, ziarul „London Times” scria despre un studiu extins pe 2 ani, despre fenomenul îngerilor păzitori, studiu întreprins de Emma Heathcote, cercetătoare la Universitatea Birmingham. Aceasta realizat prima abordare academică a delicatului subiect, examinînd cazurile a 800 de britanici care pretindeau că-şi întîlniseră îngerul păzitor. Aproape o treime dintre cei care o contactaseră pe cercetătoare vorbeau despre un înger tradiţional, cu veşminte şi aripi albe. Alţi 21% dintre respondenţi văzuseră îngerul păzitor avînd formă umană. Alţii trăiseră senzaţia că o fiinţă apare în jurul lor sau că sînt învăluiţi în lumină. Într-una dintre cele mai dramatice relatări din studiul lui Heathcote, un înger a apărut în timpul botezului, la o biserică sătească din comitatul Hertfordshire, în faţa a 30 de martori, inclusiv a preotului, epitropului şi a organistului. Confirmînd povestea pentru jurnalista Carol Midgley, parohul spunea că tocmai boteza o tînără de 22 de ani, care era pe cale să se mărite, dar nu fusese niciodată botezată. Brusc, în faţa preotului a apărut „un bărbat total diferit de noi, ceilalţi. Purta ceva asemănător unei mantii lungi şi atît de albă încît părea transparentă“. Figura angelică nu avea aripi şi a stat acolo, tăcută, privindu-i pe cei adunaţi în biserică. Uimiţi, copiii prezenţi s-au apropiat de el. Adulţii au declarat, ulterior, că au trăit o senzaţie stranie, ca şi cum ar fi fost stropiţi cu ulei cald. Apoi, după cîteva secunde, îngerul a dispărut. Însă, mărturisea preotul, apariţia lui avea să schimbe radical vieţile tuturor celor prezenţi. Alţi martori ai activităţii angelice i-au spus lui Heathcote poveşti despre îngeri păzitori apăruţi la căpătîiul bolnavilor, în spitale, sau chiar pe patul de moarte, ajutîndu-i pe bolnavi sau pregătindu-se să le ducă sufletele în Rai. O serie întreagă de rapoarte vorbea despre apariţia unor fiinţe maiestuoase, menite să atenueze spaimele oamenilor, să le dea de înţeles că nu sînt singuri în situaţii periculoase sau stresante. Psihoterapeuta dr. Susan Blackmore este de părere că, departe de a fi entităţi externe, venite să-i asigure pe oameni de existenţa unui ajutor celest, îngerii sînt de fapt creaţii ale creierului, spre a oferi consolare în situaţiile de criză. Deşi se arată de acord cu Blackmore că anumite viziuni pot fi „apariţii de criză“, Heathcote revine la botezul din Hertfordshire, ca la un incident menit să pună pe gînduri chiar şi pe cel mai acerb critic: „Am discutat cu mulţi martori despre acel înger, preciza ea, şi toţi mi-au spus aceleaşi lucruri. Descrierile lor erau total consistente“. Emma Heathcote afirma că deşi pămîntenii au fost preocupaţi, vreme de secole, de problematica angelică, omenirea poate trece acum printr-o perioadă de interes faţă de fiinţele celeste, fiindcă „oamenii resimt o acută lipsă de spiritualitate, iar îngerii ar putea umple acest gol“. În opinia ei, per- soanele din ziua de azi îşi modelează cre- dinţele în ceea ce pare a fi un „supermarket spiritual“, avînd la dispoziţie o mulţime de opţiuni şi perspective. „Ei pot lua puţin din creştinism, puţin din iudaism şi budism, alături de credinţa în îngeri, pentru a-şi crea o religie eclectică, proprie“, afirmă cercetătoarea. (Sfîrşit)

BRAD STEIGER

SHERRY HANSEN STEIGER

Share |

Articol vizualizat de 648 ori

12 Aug 2011