Biblia, pe înţelesul tuturor ÎNGERII PĂZITORI (I)

O veche tradiţie afirmă că îngerii păzitori sînt atribuiţi copiilor, la momentul naşterii. Misticul Amos Komensky (1592-1670) considera că fiecare copil are un înger „dăruit lui de Dumnezeu şi menit să-i fie protector, să-1 apere şi să-1 păzească de toate pericolele şi primejdiile, de ambuscade, capcane şi tentaţii”. Oamenii care pretind că şi-au văzut îngerul păzitor îl descriu, în general, ca pe o fiinţă tînără, impunătoare, cu o înfăţişare plăcută şi adesea maiestuoasă şi impresionantă. Uneori, îngerul păzitor este însoţit de manifestări luminoase, care sporesc grandoarea apariţiei sale şi sentimentul de profund respect manifestat de martorii unei asemenea întîlniri. Nu toţi îngerii sînt entităţi blonde, cu ochi albaştri, în veşminte albe, vaporoase. Se crede că au abilitatea de a-şi lua o varietate de înfăţişări şi forme. Ei par capabili să modeleze realitatea lumii tridimensionale, în funcţie de necesităţile lor celeste. În anumite cazuri, apar ca fiinţe de lumină pură. Potrivit unui sondaj realizat de revista „Time” şi publicat în numărul din 27 decembrie 1993, 69% dintre americani credeau în existenţa îngerilor şi 46% erau convinşi că au propriul înger păzitor, care-i veghează şi îi călăuzeşte. Dintre persoanele intervievate, 32% pretindeau că simţiseră personal prezenţa şi/sau îndrumarea entităţilor eterice în vieţile lor, iar 15% credeau că fiinţele paradisiace care-i ajutau erau mai curînd spiritele binevoitoare ale unor oameni decedaţi decît fiinţe spirituale superioare, înzestrate cu puteri speciale. Un sondaj similar, realizat de revista „Self” pentru numărul său din decembrie 1997, a relevat că 87% dintre cititori credeau în îngeri. Toate religiile au o tradiţie a îngerilor păzitori sau a unui tip de ghid spiritist ataşat fiecărui suflet uman. În străvechile texte sanscrite ale Vedelor, termenul pentru înger este angira; în ebraică, malakh însemnînd „mesager”, sau bene Elohim - „fiii Domnului” ; în arabă, malakah, iar în India îngerii sau fiinţele înaripate erau numite garudas. Încă din Mileniul III î.Chr., consemnările scrise din Egiptul şi Mesopotamia antice recunoşteau o ierarhie a fiinţelor supranaturale ce guvernau diversele părţi ale Pămîntului, Universului şi vieţile oamenilor. Atunci, pămîntenii credeau şi în existenţa unor entităţi inferioare, ce puteau fi ostile sau benefice faţă de ei. Locuitorii Mesopotamiei erau convinşi că sînt bine protejaţi de îngerii lor păzitori, numiţi shedu şi lamassu. Aceştia din urmă au fost portretizaţi în artă ca nişte creaturi groteşti, cu trup de leu sau taur, cap de om şi aripi mari, fiind adesea reprezentaţi prin statui, la intrarea în temple, pentru a alunga răul. Mesopotamienii îi considerau a fi îngeri păzitori. Un text magic descoperit în Mesopotamia invocă pe shedu bun să meargă în dreapta celui protejat, iar pe lamassu bun, în stînga. În aproape toate poveştile despre îngeri, aceste fiinţe par să fie parafizice - entităţi atît materiale, cît şi imateriale. Deşi originari dintr-o dimensiune invizibilă şi nonfizică, îngerii păzitori se manifestă adesea în realitatea imediată, la fel de materiali ca şi oamenii ai căror vieţi le influenţează. (Va urma)

BRAD STEIGER

SHERRY HANSEN STEIGER

Share |

Articol vizualizat de 587 ori

11 Aug 2011