Aurul, „mană căzută din cer” în urmă cu 4 miliarde de ani (II)

Aurul, platina şi alte metale preţioase şi căutate sînt accesibile omului în prezent datorită unui bombardament cu meteoriţi la care ar fi fost supusă Terra în urmă cu 4 miliarde de ani

Comoara din centrul Pămîntului

O comoară inestimabilă s-ar afla sub picioarele noastre, la o adîncime de 3.000 de kilometri. Specialiştii spun că această cantitate de aur existentă în centrul Pămîntului ar putea servi la placarea Planetei cu o folie de o grosime de 4 metri. În pofida acestui fapt, concentraţia de metale preţioase din mantaua terestră rămîne de 10 pînă la 1.000 de ori mai ridicată decît ar trebui să fie, potrivit procesului de formare a Planetei. Unii oameni de ştiinţă au avansat ipoteza că atracţia elementelor faţă de fier s-a diminuat după ce au fost supuse presiunilor şi temperaturilor mari de pe fundul oceanelor de magmă. Această teorie funcţionează însă numai pentru anumite elemente.

Bombardamentul cu alţi meteoriţi

Cercetătorii au propus astfel o altă explicaţie: aceea a unui „bombardament tîrziu” - în urmă cu 3,8-4 miliarde de ani - cu alţi meteoriţi, mai mici, care au adăugat Planetei noastre nişte elemente suplimentare, în proporţie de 0,5% - 1%. Fierul lichid se deplasase deja spre centrul Pămîntului, aurul şi rudele sale siderofile nu au mai căzut pradă atracţiei pentru acesta, astfel încît au rămas la suprafaţă - motiv pentru care poate fi găsit în minele existente în prezent. Explicaţia este plauzibilă şi seducătoare, însă este dificil de confirmat. Chiar dacă geologii au dovezi vizuale şi tangibile ale acestei „aglomerari tîrzii” de mici meteoriţi pe Terra, ei nu ştiu dacă acest aport a fost suficient pentru a justifica relativa abundenţă a metalelor preţioase în scoarţa terestră. Rezultatele studiului lor vin în sprijinul teoriei „sosirii tîrzii” a meteoriţilor. Matthias Willbold şi echipa sa de cercetători de la Universitatea din Bristol, Marea Britanie, au efectuat o analiză de o precizie fără precedent a variaţiilor tungstenului - un metal foarte rezistent - de la suprafaţa Terrei. Pentru că dacă scoarţa are aproape peste tot aceeaşi concentratie de tungsten 182 - un izotop (variantă) a acestui metal -, acesta nu este şi cazul unor zone foarte vechi, care au scăpat de bombardamentul meteoriţilor, precum Isua, din Groenlanda, formată în urmă cu aproximativ 3,8 miliarde de ani.

Pentru astrofizicianul Thorsten Kleine, studiul ridică alte întrebări pasionante. Mostrele din Isua, care nu au fost supuse acestui bombardament tîrziu cu meteoriţi, ar trebui să fie sărace în elemente înalt siderofile. Totuşi, acest lucru nu este adevărat, din motive care încă le scapă specialiştilor, a mai spus acesta. (Sfîrşit)

Share |

Articol vizualizat de 568 ori

12 Sep 2011