ARHIVA „TRICOLORUL” Mark Twain: Cum să spui o glumă (VIII)

„Ş’ numa’ l’apuc’o tremurătură ş’o dîrdîială ş’ zice: «Aoileo, aoileo, măiculiţă mia!», da’ vîntu-i stinge felinaru’ ş‘îl potopeşte zloata ş‘ viforniţ’ aia de mai că’ş dedea duhu’ ş‘ să tot duce ‘nainte bezmetic ş‘ să munceşte pîn zăpadă, că-i venia acuma pîn’ la genunchi, ş‘ să dă dă ceasu’ morţii numa’ s’ajung’ odat’ acas’ că’l băgase rău în sperieţi glasu’ ăla - ş‘ la o vreme iar l’aude că (pauză) venia după iei! «Vîjjjj-vîjjjj - C-i-n-e - m-i-a - 1-u-a-t - b-r-a ţ-u’ - d-e - a-u-r?» Cînd ajunge iei în poiană iar aude - colea, ştii, că s-apropia, venia! - d’acolo dîn urma lui pîn beznă ş‘ viforniţă - (repetaţi vîntul şi vocea). Cîn’ o apucat de’o ajuns acas’, s’aruncat pă scări-n sus ş‘o sărit drept în pat ş‘o tras plapuma’n cap ş’ tremura ş‘ dîrdîia - da’ coloşa afar’n beznă iar l’aude! - venia! ş‘ numa ce aude (pauză - trageţi cu urechea cu o mutră îngrozită) - pîş, pîş pîş urca scara! Dup’ aia s’aude clanţa ş‘ iei ştie că gata, ie’n odaie! Dup’aia numa’ ce simte că’ i lîngă pat! (Pauză.) Dup’aia simte că s’apliacă spre iei - ie gata să’ş‘ deie duhu’! Dup’aia - dup’aia - numa’ simte că parcă ie ceva r-e-c-e, mai mai să’i atingă capu’! (Pauză.) Dup’aia aude glasu’ chiar la urechie - «C-i-n-e m-i-a - 1-u-a-t - b-r-a-ţ-u’ - d-e - a-u-r?» (Trebuie să rostiţi vorbele acestea cu o voce plîngăreaţă şi acuzatoare; apoi îndreptaţi o privire solemnă şi intimidantă spre figura cea mai îndepărtată din sală - de preferinţă o fetişcană - şi lăsaţi pauza aceasta dătătoare de fiori să se adîncească într-o tăcere de mormînt. Cînd pauza a ajuns exact de lungimea potrivită, săriţi brusc în picioare, repezind un deget acuzator către fata cu pricina, şi răcniţi: «Tu l-ai luat!»”. (Va urma)

PAUL JOHNSON

Share |

Articol vizualizat de 505 ori

26 Sep 2011