ARHIVA „TRICOLORUL” Mark Twain: Cum să spui o glumă (I)

Mark Twain, sau ca să-i spunem pe numele său adevărat, Samuel Langhorne Clemens (1835-1910), este figura centrală a literaturii americane. N-am greşi prea mult dacă am spune că el e inventatorul de drept al acestei literaturi. Toţi scriitorii de dinaintea sa care s-au bucurat de prestigiu în Statele Unite, precum Washington Irving (1783-1859), Ralph Waldo Emerson (1803-1882), Nathaniel Hawthorne (1804-1864) şi Henry Wadsworth Longfellow (1807-1882), ca să-i numim doar pe membrii cvartetului care a dominat lumea literară transatlantică în prima jumătate a Secolului al XlX-lea, aparţineau, în mare măsură, tradiţiei britanice şi sufereau în grade diferite de ceea ce, mai tîrziu, se va numi „slugărnicie culturală”. E adevărat că James Fenimore Cooper (1789-1851) şi-a plasat într-un decor autentic american faimoasele sale povestiri cu piei roşii, despre indienii din adîncurile pădurilor seculare şi călăuza Natty Bumppo. Aceste istorii aventuroase au fost citite în lumea întreagă şi au avut o influenţă considerabilă asupra migraţiei europene către Statele Unite. Însă Cooper a fost în toate privinţele un continuator al lui Sir Walter Scott şi s-a mulţumit să localizeze aventurile romantice tradiţionale fără să se poată desprinde de modelele sale britanice. Mai mult, Cooper a fost un scriitor de o asemenea grotescă inepţie, după cum însuşi Twain arăta în eseurile sale, „Delictele literare ale lui Fenimore Cooper” („Fenimore Cooper’s Literary Offenses”) şi „Noi delicte literare săvîrşite de Fenimore Cooper” („Further Literary Offenses of Fenimore Cooper”), încît doar cu greu ar merita să obţină drept de cetate în orice canon artistic, oricît de modest ar fi el.

Prin contrast, Twain nu a fost doar un mare artist creator, ci însăşi chintesenţa artistului american din toate timpurile. Materia sa e curat americană, deşi a cules cu sîrg sau pur şi simplu a furat mare parte din ea cam de peste tot din lume; stilul său (dacă acesta o fi cuvîntul potrivit) e american, ca şi vocabularul său, accentul, umorul de idei, comicul, indignarea reală sau simulată, punerea în scenă a propriului personaj, metodele de comerţ literar şi flerul jurnalistic. A fost un oportunist american, un plagiator american, un fanfaron american, un egoist american şi un fenomen literar american. O dată pentru totdeauna a eliberat literele americane de slugărnicie şi i-a învăţat pe scriitorii americani şi în general pe artiştii de orice fel un set complet nou de trucuri, care de atunci se folosesc neîncetat. Puterea sa creatoare s-a manifestat adesea cu brutalitate şi aproape întotdeauna fără nici un fel de scrupule. (Va urma)

PAUL JOHNSON

Share |

Articol vizualizat de 510 ori

16 Sep 2011