Arhiva „Tricolorul“ Cum a ajuns capul lui Mihai Viteazul la Mînăstirea Dealu (II)

În anul 1904, la îndemnul şi prin străduinţa profesorului academician Grigore Tocilescu, societatea Tinerimea universitară a schimbat racla de sticlă cu un chivot de bronz, pe care Nicolae Iorga, considerîndu-1 totuşi necorespunzător pentru a adăposti o atît de preţioasă relicvă, îl descrie astfel: „...un ieftin turnuleţ de metal, purtînd pe el, în medalion de cromolitografie, chipul lui Mihai”. Din iniţiativa lui Iorga şi cu sprijinul direct a1 lui Nicolae Filipescu, pe atunci ministru de Război, s-au proiectat două sarcofage de marmură albă, plasate în cele două părţi laterale ale pronaosului. În anul 1908, la împlinirea a 400 ani de la moartea lui Radu cel Mare, rămăşiţele acestuia au fost înhumate definitiv într-unul din cele două sarcofage. Cel de-al doilea mormînt nefiind gata, capul lui Mihai a rămas mai departe în chivotul lui Tocilescu. În anul 1912, a fost terminat şi sarcofagul lui Mihai, dar evenimentele au împiedicat desăvîrşirea planului. Patru ani mai tîrziu, „în 1916 - scria N. Iorga - la intrarea duşmanului în ţară, doi profesori pioşi au crezut că trebuie să apere relicva de noua profanare a aceloraşi duşmani. Dusă la Iaşi, ea a fost aşezată la Mitropolie”. Se întorcea, astfel, din nou în laşul unde, ca şi în Suceava, Mihai intrase triumfător în iunie 1600. Pe căi separate, fără să ştie la început că îi preocupă aceeaşi problemă, semnatarii acestui articol au încercat să afle cine sînt cei „doi profesori pioşi” pe care îi pomenea savantul fără să-i numească. În lucrarea intitulată Mînăstirea Dealu şi Liceul Militar Nicolae Filipescu, apărută la Tîrgovişte, în 1930, preotul dr. C. Niţescu, povestind evacuarea şcolii, în noiembrie 1916, preciza: „Este bine de reţinut, însă, că, înainte de a evacua liceul, urmîndu-se sfatul domnului profesor Iorga, a fost salvată relicva sfîntă a neamului românesc, capul lui Mihai Viteazul. Înfăşurîndu-l într-o veche stofă bisericească şi apoi într-alta obişnuită, preotul liceului, părintele Dolinescu, l-a transportat la Iaşi, depunîndu-l la Mitropolie, după un drum plin de multe peripeţii”. Profesorul preot Alexandru Dolinescu a murit în 1947. Soţia lui, căreia ne-am adresat pentru a obţine informaţii suplimentare, ne-a povestit evenimentul astfel: „Iorga a obţinut la Bucureşti autorizaţia de la Mitropolie şi de la Ministerul de Război şi a rezervat biletul pentru un compartiment dintr-un tren special. Toate acestea le-a trimis direcţiei liceului. Pe la sfîrşitul lui octombrie sau începutul lui noiembrie 1916, Alexandru (Dolinescu - n.n.) mi-a adus o cutie frumoasă din lemn de cireş, pe care am căptuşit-o eu cu catifea roşie. Am învelit ţeasta într-o stofă bisericească şi am aşezat-o în cutia aceea, pe care am vîrît-o într-un geamantan, iar împrejurul ei am pus lucruşoarele copiilor (aveam 3 copii, cel mai mare de 5 ani). Directorul de studii Ion Pavelescu ne-a dat maşina şcolii şi un soldat, ajutor la bagaje, şi am plecat, cu ce am putut lua în grabă, la Bucureşti. Soldatul nu ştia că avem cu noi şi capul lui Mihai Viteazul. Ajunsesem în Capitală înainte de prînz, iar trenul a plecat seara pe la 10. Era o aglomeraţie de nedescris, mii de oameni se refugiau. Am ajuns în Iaşi a doua zi pe la 11; din gară, Alexandru a mers la Mitropolie să predea capul”. (Va urma)

ILIE DUMITRESCU

CONSTANTIN CÎRJAN

Share |

Articol vizualizat de 1250 ori

03 Iun 2011