Apele de sub Sahara (III)

Giganticul proiect a costat peste 20 miliarde USD, iar specialiştii estimează că va rămîne în funcţiune şi în următorii 50 de ani, de apa extrasă din subsolul Saharei depinzînd nu doar Libia, ci şi ţările înconjurătoare. În final, chiar şi la ora actuală, cu toată tehnologia disponibilă, nu s-a stabilit încă adevărata capacitate a acviferului fosil nubian. Noi speranţe pentru ţările predominant deşertice apar în urma veştilor care anunţă descoperirea de noi şi noi acvifere fosile, ascunse timp de milenii sub necruţătoarele nisipuri încinse de forţa tot mai mare a Soarelui. În această direcţie, proiectul AQUIFER, dezvoltat de Agenţia Spaţială Europeană, se bazează pe imaginile din satelit, interpretate de geofizicianul Stefan Saradeth, coordonatorul proiectului. Americanii nu se lasă nici ei mai prejos şi, la scurt timp după lansarea ambiţiosului proiect european, şi-au pregătit propriul program, intitulat NASA’s Gravity Recovery and Climate Experiment (GRACE), destinat identificării şi studierii a noi acvifere de mare adîncime. Recent, un alt acvifer străvechi a fost descoperit în subsolul Iordaniei, o altă ţară deşertică ce se confruntă cu lipsa stringentă de apă. Acviferul Disi, situat la graniţa cu Arabia Saudită, poate livra Iordaniei şi ţărilor vecine o cantitate de 99 milioane metri cubi de apă anual. Americanii au finanţat un proiect de cooperare cu statul iordanian, proiect în valoare de 600 milioane de dolari, dar proiectul întîmpină, deocamdată, dificultăţi venite dintr-o direcţie nebănuită. Specialiştii au descoperit cu stupoare că apele fosile din acviferul de la Disi au un nivel de radiaţii de 20 de ori mai mare decît nivelul maxim admis pentru apa potabilă. Apa a fost contaminată de straturile de gresii, roci care, de-a lungul milioanelor de ani, au eliberat în apă elemente radioactive. Cel care a descoperit problema, geochimistul Avner Vengosh, din cadrul Universităţii Duke, susţine însă că situaţia de la Disi nu este deloc una singulară: ape fosile cu un nivel ridicat al radiaţiilor au fost descoperite şi în acvifere din Israel, Egipt, Arabia Saudită sau Libia. Din fericire, încărcarea radioactivă a acestui tip de ape poate fi înlăturată în urma unui procedeu relativ simplu, dar destul costisitor, susţine profesorul Vengosh. O problemă mai mare în cadrul exploatării apelor fosile constă, de fapt, în amestecul acestora cu ape sărate, un incident des întîlnit în cadrul forărilor de mare adîncime din deşert; astfel de incidente nedorite apar cel mai adesea în timpul exploatării acviferelor fosile situate în apropierea coastelor marine. Viitorul oscilează undeva între speranţă şi pesimism. Rezultatele programelor lansate de NASA şi de Agenţia Spaţială Europeană au demonstrat că omenirea foloseşte tot mai multă apă, într-un ritm pe care precipitaţiile nu îl pot acoperi. Iar acest dezechilibru a dus la scăderea nivelului apei din pînzele freatice cu 30 centimetri în intervalul 2002-2008. Acest aspect îngrijorător, coroborat cu faptul că rezervele de apă din acviferele fosile sînt finite, demonstrează încă o dată valoarea apei, fragilitatea echilibrului natural şi, mai ales, necesitatea stringentă a adoptării unor legi internaţionale în privinţa dezvoltării durabile. (Sfîrşit)

NICU PÎRLOG

Share |

Articol vizualizat de 576 ori

20 Sep 2011