Adauga la Favorite 
Seteaza pagina ca homepage
Contact
Seriale Documentare
Ambasada SUA la Bucureşti - un buncăr plin de spioni CIA (II) Românii, din păcate, sînt campioni mondiali la ,,cozi de topor“…
Serviciul de Securitate Internă din cadrul Ambasadei SUA, numit şi Surveillance Division (SD), foloseşte angajaţi români şi, legal, este responsabil pentru respectarea şi raportarea activităţilor şi incidentelor de la un sediu sau oficiu din cadrul Misiunii diplomatice americane. Este vorba despre asigurarea securităţii şi siguranţei bunurilor şi personalului Ambasadei SUA la Bucureşti pe tot teritoriul României. Toţi angajaţii români ai Serviciului de Securitate au ca principală îndatorire acordarea de sprijin direct ofiţerilor de securitate regionali sau locali (RSO), aparţinînd Biroului Federal de Investigaţii (FBI), Agenţiei Centrale de Investigaţii (CIA), Agenţiei Naţionale de Securitate (NSA) şi Secret Service-ului (USSS), în obţinerea de informaţii, menţinerea disciplinei de securitate operaţională şi pregătirea documentelor, inclusiv programe de pregătire pentru situaţii de urgenţă.
Angajaţii români sînt pregătiţi pentru a acorda asistenţă în asigurarea securităţii fizice şi tehnice, precum şi în domeniul comunicaţiilor (OSI). În ceea ce priveşte securitatea fizică, se pune un accent deosebit pe controlul accesului şi al perimetrului ( IDS- CCTV), al sistemelor ce furnizează soluţii pentru securitatea rezidenţială. Angajaţii români ai Serviciului de Securitate Internă din cadrul Ambasadei SUA la Bucureşti ajută la identificarea de soluţii tehnice pentru instalaţiile Serviciului pentru Cetăţenie şi Imigraţie din Statele Unite (USCIS), din cadrul Consulatului American. Aceştia pregătesc, conform cerinţelor, planuri, rapoarte tehnice indispensabile, documente justificative de teren, programe de pregătire şi securitate fizică. Serviciul organizează şi execută activităţi de înregistrare, culegere, prelucrare, centralizare, prezentare şi analiză a datelor obţinute din teren, în cadrul activităţilor operative şi de cercetare antiteroristă, desfăşurate zilnic, pentru prevenirea şi combaterea fenomenului antiterorist, precum şi pentru contracararea altor fapte antisociale îndreptate împotriva sediilor Misiunii diplomatice americane din România şi a angajaţilor Guvernului American.
Una dintre cele mai grele misiuni asigurate de angajaţii acestui Serviciu este legată de protecţia împotriva scurgerii de informaţii. Agenţii Serviciului de Securitate Internă din cadrul Ambasadei SUA la Bucureşti au fost pregătiţi să caute microfoane, să verifice trecutul angajaţilor sau să-i urmărească pe aceia asupra carora planează suspiciuni. De asemenea, ei sînt pregătiţi oricînd să intervină pentru a investiga anumite scurgeri de informaţii, despre care clienţii au cunoştinţă.
Investigatorii trebuie să procedeze la evaluarea angajaţilor Ambasadei SUA la Bucureşti şi să identifice principalele pericole la care aceştia sînt expuşi. Se face, astfel, un profil al vulnerabilităţilor, în funcţie de fiecare angajat. Acest profil este necesar pentru a li se testa vulnerabilitatea în legătură cu presa, în situaţia în care Ambasada SUA este expusă unor riscuri şi ameninţări dintr-o cauză teroristă, sau pentru a se testa vulnerabilitatea angajaţilor în legătură cu diferite tipuri de infracţiuni. După ce investigatorii stabilesc profilul de vulnerabilităţi, urmează ca aceştia, împreună cu oficialii Ambasadei SUA şi cu şeful Oficiului de Securitate Regional (RSO), să stabilească scenariile testelor de integritate.
Aceste scenarii sînt menite să determine modul de comportare al unui angajat într-o eventuală situaţie cu care ar fi confruntat şi disponibilitatea sa de a ,,trăda“ SUA. Investigatorii sînt puşi să îşi demonstreze abilitatea de a corupe oameni. Astfel, lunar, în cadrul Ambasadei SUA la Bucureşti se fac teste de integritate. Angajaţii români ai acestui Serviciu de Securitate Internă deţin autorizaţii eliberate de Inspectoratul General de Poliţie al Municipiului Bucureşti doar pentru exercitarea meseriei de agenţi de pază şi securitate; ei nu deţin, potrivit legislaţiei în vigoare, autorizaţii de detectivi particulari (aşa cum se prevede în Ordinul nr. 492 din 03 februarie 2005). Angajaţii români din cadrul acestui Serviciu au fost pregătiţi în SUA de către traineri ,,Sigint“, fiind specializaţi să supravegheze permanent orice computer, conectat sau nu la o reţea interactivă, de tip Internet. Personalul român al acestui Serviciu, ce operează aproape ilegal pe teritoriul ţării, deţine echipamentul CIA care, folosit în apropierea ţintei, poate decela emisiile de radio-frecvenţă provenite de la circuitele electronice ale calculatoarelor personale. Emisiile calculatoarelor sau ale laptopurilor sînt filtrate cu ajutorul unor dispozitive speciale, capabile să elimine influenţa cauzată de monitoare sau de celelalte componente ale PC-urilor. Astfel, totalul semnalelor obţinute în urma filtrării reprezintă starea exactă a circuitului electronic al calculatorului, respectiv a memoriei acestuia. Decodificînd apoi aceste semnale după un algoritm special, se obţine copia exactă a memoriei computerului, cu absolut toate datele conţinute. Fiind în apropiere de reşedinţa ţintei, ei pot deţine un control riguros al tuturor informaţiilor digitale stocate în computerele companiilor, instituţiilor sau ale persoanelor vizate. Agenţii FBI şi CIA i-au pregătit pe angajaţii români pentru acţiuni de filaj şi de contrainformaţii. Chiar dacă toate sediile misunilor diplomatice americane din România au instalate sisteme interne şi externe de acces şi monitorizare cu camere video de ultimă generaţie, ce pot detecta chiar şi profile biometrice ale anumitor persoane, trecute pe „lista neagră“ a unor structuri de impunere a legii (law-enforcement) americane, agenţii români sînt consideraţi indispensabili, deoarece au dat mereu dovada unui profesionalism invidiat chiar şi de specialiştii români în domeniu.
Folosind informaţii din surse interne, rezultă clar că angajaţii acestui Serviciu beneficiază de o salarizare superioară comparativ cu aceea a celorlalţi români din staff-ul Departamentului de Securitate propriu al Ambasadei SUA. Practic, este vorba de un adevărat stat în stat. Angajaţii speciali ai acestui Serviciu sînt demni de filmele cu James Bond. Ei folosesc mijloacele de transport în comun, sînt îmbrăcaţi în civil, au, în permanenţă, asupra lor, un rucsac sau o geantă şi un aparat foto, purtat la vedere. Pot lucra fie în echipă, fie pe cont propriu. Serviciul are în componenţă şi fete, acestea avînd printre alte misiuni şi pe aceea de a distrage atenţia şi de a înşela vigilenţa autorităţilor partenere, care au misiunea de a asigura securitatea demnitarilor Ambasadei. Aceste echipe au fost desemnate să preia o ţintă şi să o urmărească 24 de ore din 24. Pentru buna desfăşurare a urmăririi şi a pîndei mai multor persoane vizate, s-a decis montarea camerelor CCTV, astfel încît să se asigure condiţii maxime de operabilitate, indiferent de zona în care acestea s-ar afla, în raport cu reşedinţa supravegheată. Sistemele de camere video, plăci de captură, dvr stand alone, camere de supraveghere în infraroşu (CCTV) servesc la supravegherea mai multor zone din reşedinţă, precum grădina, dormitoarele, sufrageria sau garajul. În zonele în care asigurarea securităţii este deosebit de importantă, cum ar fi la meciurile de fotbal sau în spaţiile publice, sistemele CCTV au un randament maxim. Totuşi, spre ruşinea guvernanţilor americani, aceşti angajaţi, chiar dacă deţin aparatură de ultimă generaţie în materie de supraveghere operativ-informativă, folosesc automobile Dacia Logan, purtînd numerele de înmatriculare CD-211XXX, de culoare albastru metalizat. Din arsenalul acestui Serviciu conspirativ nu lipseşte recuzita de teatru (haine, accesorii), agenţii putînd folosi, în misiuni, chiar şi bicicletele.
În apropierea sediilor misiunilor diplomatice americane există cîteva perimetre de marcaj electronic, cum ar fi copaci, ziduri şi posturi fixe ale altor agenţi de pază din cadrul Serviciului de Securitate american, în care se plasează un creion electronic sau, mai bine zis, o baghetă, pentru marcarea zonei şi, totodată, pentru a permite controlul orei, de către Dispeceratul Central, care funcţionează în clădirea aflată vizavi de Biserica Batiştei, din Capitală. Aceşti angajaţi urmăresc zilnic camera şi alte sisteme de supraveghere, deşi se ştie că, în Romania, pentru orice operaţiuni de instalare şi montare a unor sisteme de supraveghere şi urmărire sau de înregistrare este necesară obţinerea autorizaţiei de la Inspectoratul General de Poliţie (IGP). De ce? Răspunsul este foarte simplu: cetăţenii europeni trebuie să respecte anumite norme, impuse atît de legislaţia internă, cît şi de aceea a Uniunii Europene. În caz contrar, rişti să fii dat în judecată doar pentru faptul că îndrepţi camera video spre o persoană sau o curte; iar dacă acea curte aparţine unei instituţii militare, de exemplu, primeşti ani grei de puşcărie. Dar, fireşte, acest Serviciu de Securitate american, care are susţinerea necondiţionată a unor grupări politice din cadrul Puterii actuale, desfăşoară, prin intermediul angajaţilor săi, activităţi ilegale, fără ca el să fie tras la răspundere de către autorităţile din România.
În urma directivelor venite de la Washington, aşa cum reiese şi din celebrele cablograme ale Departamentului de Stat, făcute publice de susţinătorii lui Julian Assange, fondatorul site-ului WikiLeaks, o dată cu ordinul scris al preşedintelui Barack Hussein Obama, contrasemnat de secretarul de Stat Hillary Clinton, misiunea diplomaţiei americane s-a schimbat radical. Potrivit acestui Decret prezidenţial, s-a schimbat strategia în ceea ce priveşte misiunea oficială a diplomaţiei americane la nivel mondial, folosită, şi ea, în lupta împotriva terorismului şi pentru apărarea intereselor mondiale ale SUA. Conform acestui ordin, toţi oficialii americani cu rang înalt, chiar şi ambasadorii SUA, înlocuiesc rezidenţii CIA şi devin, practic, şefii oficinelor CIA din ţările în care se află la post, urmînd ca, personal, să culeagă, să centralizeze şi să transmită informaţiile obţinute din discuţiile deschise cu oficiali români din mediul de afaceri, aparatul de stat şi chiar membri ai partidelor politice aflate la Putere sau în Opoziţie. De fapt, ambasadorii SUA au devenit şefii agenturilor CIA din ţările respective.
Asemenea date şi informaţii brute trebuie obţinute de către toţi membrii Ambasadei SUA la Bucureşti, care sînt plătiţi din fondurile Departamentului Federal al Guvernului SUA, din surse deschise – de tip OSINT. Aceste informaţii cuprind date despre activitatea socio-politico-profesională privată a membrilor aparatului guvernamental, a celor din Serviciile Secrete, Armată, societatea civilă, partidele politice din arcul guvernamental sau din Opozitie, europarlamentari, precum şi a unor consilieri din cadrul Administraţiei Prezidenţiale, consideraţi vectori de interes pentru SUA. Informaţiile sînt păstrate într-o bază de date centralizată din cadrul agenţiei CIA cu sediul la Langley, în SUA. Scopul final al directivei amintite este acela ca ele să fie folosite pentru apropierea interesată a oficialilor SUA de astfel de persoane, în scopul manipulării, şantajării şi folosirii influenţei acestora în luarea deciziilor în stat, mai ales în CSAT. Totul în sprijinul promovării intereselor americane, economico-financiare şi militare, în Europa şi în cadrul NATO.
Se pare că şi atribuţiile membrilor acestui Serviciu special (SD) au fost deturnate, în funcţie de dorinţa oficialilor americani de a strînge cît mai multe date şi informaţii brute din surse deschise, interne şi externe, necesare analiştilor militari şi de Intelligence din SUA pentru a completa fişa personajelor vizate. Sediul acestui Serviciu clandestin, care operează ilegal pe teritoriul României, dar legal pe teritoriul american al Ambasadei SUA la Bucureşti, este situat pe Strada Gen. David Praporgescu, la etajul II, în clădirea de birouri aflată vizavi de Biserica Batiştei, pe aceeaşi stradă cu Serviciul de Resurse Umane al Serviciului de Informaţii Român. Credeţi că este o coincidenţă?
Procurorul-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Daniel Morar, ca şi Traian Băsescu, potrivit documentelor WikiLeaks apărute în presa din România, ştiau că ofiţeri din Ministerul Administraţiei şi Internelor, împreună cu angajaţii români ai Serviciului de Securitate Intern al Ambasadei SUA din România, fac „poliţie politică“, aşadar acţiuni ilegale. Totuşi, ei au favorizat existenţa acestui Serviciu, deoarece le asigură perpetuarea în funcţii, prin sprijinul direct al americanilor.
Avînd în vedere că în Occident este renumită lipsa de independenţă a procurorilor români în regimul portocaliu, preşedintele Traian Băsescu a făcut un troc cu viitorul României.
În urma unor aranjamente secrete făcute de ambasadorii americani Nicholas Frank Taubman şi Mark Henry Gitenstein cu preşedintele Traian Băsescu, angajaţii Direcţiei Naţionale Anticorupţie, respectiv Serviciul tehnic operativ, cel care se ocupă în mod legal de interceptări, aflat în subordinea directă a procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Daniel Morar, au beneficiat de ajutorul Serviciului de Securitate Internă al Ambasadei SUA la Bucureşti. Acest „ajutor“ se referă atît la realizarea înregistrărilor ambientale şi imprimarea acestora pe suporturi optice, cît şi la întocmirea actelor procedurale de transfer subsecvente (fişe ale proceselor-verbale de realizare a înregistrărilor, cele de redare integrală ori rezumativă a conţinuturilor dialogurilor şi întocmirea planşelor fotografice de către angajaţii Ambasadei SUA, cu înregistrări şi imagini obţinute ilegal în cursul desfăşurării presupuselor activităţi infracţionale ale personalităţilor politice vizate: contracandidaţi la alegerile prezidentiale şi oponenţi făţişi ai Regimului băsescian.
În 2009, anul alegerilor prezidenţiale, Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) raporta interceptări mai numeroase decît în 2008. Astfel, mai multe persoane din Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă (DGIPI) şi Direcţia Generală Anticorupţie (DGA), cu sprijinul logistic al agenţilor FBI cerut de Traian Băsescu şi al Serviciului de Securitate Internă al Ambasadei SUA la Bucureşti, au fost pregătite de CIA pentru desfăşurarea de acţiuni conspirative denumite „Clomms“. Este vorba de mai multe activităţi ilegale, precum interceptări şi diverse tipuri de supraveghere operativă, pentru obţinerea de avantaje personale şi de informaţii cu care să fie şantajaţi adversarii. Din surse demne de încredere din cadrul Ambasadei SUA, în anul 2008, la fel ca şi în 2000, chiar şi Biroul Secret Service (USSS) de la Bucureşti a fost folosit de către Statele Unite ale Americii pentru a cere oficial partenerilor români, ca parteneri NATO, informaţii referitoare la persoane publice din România, de exemplu şefi de partide politice şi chiar europarlamentari, cum sînt domnul Corneliu Vadim Tudor, preşedintele Partidului România Mare, şi milionarul George Becali, personalităţi care nu fac politica oficială a SUA şi care, fără să fi avut vreodată antecedente penale sau activităţi ostile guvernului de la Washington, au fost supuse unor acţiuni de denigrare şi chiar de instrumentare a unor dosare politice. Este scandalos ca America să se amestece direct în politica unui stat membru al Uniunii Europene şi partener NATO, ca România.
Se cunoaşte faptul că unele comisii de specialitate ale Parlamentului României au fost informate, totuşi, şi au ştiut adevăruri trunchiate despre faptele grave petrecute pe teritoriul României de către acest Serviciu Intern de Securitate al Ambasadei SUA la Bucureşti şi cu ajutorul necondiţionat oferit de Traian Băsescu americanilor. Membrii acestor comisii parlamentare au ezitat să facă publice asemenea dezvăluiri, care ar fi dus la suspendarea definitivă din funcţie a şefului statului. Membrii Comisiilor de Control al activităţii SRI şi SIE s-au temut pentru scaunele lor, o mare parte dintre ei fiind şantajabili de către Serviciile Speciale obediente lui Traian Băsescu.
Se pare că în urmă cu mai mulţi ani, angajaţi români ai acestui Serviciu Intern de Securitate al Ambasadei SUA au fost folosiţi la ştergerea urmelor închisorilor CIA din România; se pare că exact fostul lor sediu general din Cartierul Francez, din Nordul Capitalei, a fost o bază CIA. Acest sediu fusese închiriat pe o foarte mare perioadă de timp de statul american, iar contractul a fost reziliat subit după apariţia unor acuzaţii ale unor parlamentari europeni că în Capitala României ar exista o închisoare ilegală a CIA. Fostul sediu al militarilor SUA era dotat cu unităţi de cazare de tip hotel şi avea la subsol un sistem ultraperformant de izolare şi de detenţie, folosit în cazul arestării soldaţilor americani din cadrul Detaşamentului de Marină al Armatei SUA care nu respectau ordinele sau aveau grave abateri de la regulamentele militare; există bănuiala că acest sediu a fost folosit şi pentru detenţia, pentru o scurtă perioadă de timp, a unor cetăţeni arabi, spre a fi interogaţi şi chiar torturaţi de ofiţerii CIA.
Fenomenul operaţiunilor clandestine ale acestui Serviciu de Supraveghere informativ-operativă, precum şi interceptările ilegale au atins apogeul în perioada alegerilor europarlamentare din anul 2008 şi, mai apoi, în anul 2009, cu ocazia alegerilor prezidenţiale. Toate acestea s-au desfăşurat cu sprijinul în mijloace tehnice, financiare şi logistice, din partea unor oficiali americani din domeniul Justiţiei, care au vizitat România şi care aveau legături strînse cu ofiţerii români de rang înalt din MAI, folosiţi în operaţiuni ilegale. Ofiţerii români din cadrul Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă (DGIPI) şi din Direcţia Generală Anticorupţie (DGA) implicaţi direct în aceste acţiuni au garantat „succesul“ în alegeri al PDL şi al lui Traian Băsescu, confirmîndu-se faptul că SUA nu l-au lăsat din mînă pe omul lor de curte. În aceste acţiuni ilegale de obţinere de informaţii pentru SUA, în afara Serviciului de Protecţie Internă al Ambasadei SUA la Bucureşti a fost folosită şi reţeau de informatori a MAI, pentru care s-au obţinut fonduri suplimentare. Vasile Blaga a făcut un pact cu Traian Băsescu pentru ştergerea urmelor, iar în schimbul tăcerii, cei implicaţi au primit anumite sume de bani şi favoruri. Traian Băsescu, la ordinul americanilor, s-a sucit, făcîndu-se, în două etape, preluarea celor două servicii: Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă (DGIPI) şi Direcţia Generală Anticorupţie (DGA). A urmat eliminarea lui Vasile Blaga de la conducerea Ministerului Administraţiei şi Internelor şi sacrificarea secretarului de Stat Dan Fătuloiu, omul de legătură al americanilor.
Se ştie cine a beneficiat de pe urma acestor practici ale Ambasadei SUA în România în perioadele electorale. Cum este posibil, însă, ca acest Serviciu să funcţioneze fără a avea aprobarea Serviciului Român de Informaţii, a SIE şi a Armatei Române?
