Afacerea de spionaj care l-a dărîmat pe Willy Brandt (VIII)

Documentele primite de Willy Brandt conţineau, bineînţeles, informaţii foarte importante, care interesau orice serviciu de informaţii din Europa de Est. De regulă, Günter Guillaume prelua corespondenţa şi o aducea cancelarului. În cazul documentelor transmise prin telex exista posibilitatea ca, dacă rola de hîrtie era dublă, să sustragă copia. Spionul îşi instala, aşadar, în dulap propria sa arhivă. Se afla acolo inclusiv corespondenţa directă între Brandt, Scheel, Nixon şi Kissinger. Săptămînile petrecute la Hamar au reprezentat apogeul misiunii agenţilor est-germani. Dacă în Palatul Schaumburg din Bonn, pe atunci reşedinţa cancelarului RFG, Guillaume avusese acces doar la materiale ce priveau chestiuni interne ale SPD şi la documente mai puţin spectaculoase ale guvernului, în Norvegia prin mîinile sale au trecut informaţii vitale. Nimeni nu 1-a împiedicat, deşi era investigat sub bănuiala de spionaj. Însă aceste lucruri se ştiau doar în cercuri restrînse. La început, ofiţerii Serviciului Secret i-au oferit premierului informaţii destul de vagi şi l-au lăsat astfel să meargă în continuare pe drumul spre dezastru. Willy Brandt scrie în memoriile sale: „Dacă exista o bănuială atît de gravă, agentul nu ar mai fi trebuit lăsat în preajma mea, ci mutat pe un alt post, unde putea fi observat cu uşurinţă. În loc să-1 protejeze pe cancelar, l-au transformat într-un agent provocator al Serviciului Secret al propriei ţări.” La finalul concediului, soţii Guillaume s-au întors în Germania pe acelaşi drum. Înainte de plecare, Günter i-a predat şefului gărzii de corp a premierului, Ulrich Bauhaus, un geamantan încuiat şi i-a spus că acesta conţine acte importante ale Cancelariei. Trebuia să-1 ducă la sediu şi să-1 lase acolo pînă la întoarcerea sa. Bauhaus a îndeplinit ordinul. În realitate, în geamantan se aflau cadourile cancelarului. Guillaume a împachetat documentele în bagajele proprii. În continuare, povestea nu e foarte clară. Ca şi la dus, spionii au înnoptat la elegantul Hotel Hallandia din Halmstad. În acest orăşel suedez trebuia să se realizeze predarea documentelor către un curier est-german. Cel puţin asta a declarat Günter Guillaume mai tîrziu. Treaba s-a rezolvat în timp ce Christel dansa cu Pierre în barul hotelului. Această întîlnire va constitui ulterior un punct important în pledoaria acuzării în procesul împotriva spionului. Superiorul lui Guillaume, Markus Wolf, şeful Serviciului de Sionaj Extern „Hauptverwaltung Aufklärung” (HVA), are însă o altă versiune a evenimentelor. În memoriile sale scrie că documentele de la Hamar nu au ajuns niciodată în RDG. „Am aflat care era conţinutul documentelor din Norvegia abia în momentul cînd au făcut obiectul procesului împotriva perechii Guillaume”. Legendarul şef al spionajului est-german povesteşte că la Bonn a fost trimis curierul HVA „Anita”, care trebuia să preia microfilmele cu documente de la Christel. (Va urma)

 WILHELM DIETL

Share |

Articol vizualizat de 1347 ori

06 Iun 2011