Afacerea de spionaj care l-a dărîmat pe Willy Brandt (VI)

Într-o zi din vara lui 1973, Christel i-a spus lui Günter: „Cred că sînt urmărită”. În cazul agenţilor care lucrează în ilegalitate, o asemenea frază stîrneşte de obicei panică şi reacţii impulsive, unii se gîndesc chiar să fugă. Günter Guillaume însă a rămas stăpîn pe sine şi a acţionat cu prudenţă. Ce se întîmplase? Soţia şi în acelaşi timp complicele său plecase la Bonn, să facă unele cumpărături. În acelaşi supermarket trebuia să aibă loc şi întîlnirea cu curierul din „reţeaua conspirativă” (exprimare din jargonul Stasi). Christel Guillaume decisese să evalueze mai întîi situaţia şi să verifice dacă în zonă nu se afla vreun individ suspect. Deodată a observat că un bărbat o urmărea printre rafturi. Pe drumul spre casă i se păruse că îl vede din nou, într-o maşină ce rula în spatele ei. În acea zi renunţase la întîlnirea stabilită. Consilierul Guillaume se arătă sceptic şi consideră reacţia ei exagerată: „Au crezut că vrei să furi ceva şi l-au pus pe detectivul magazinului pe urmele tale.” Apoi glumi pe o temă care nu-i era străină: „Poate ai făcut o cucerire şi te urmărea vreun admirator...”. Dar situaţia începea, într-adevăr, să se complice. Se adunau prea multe presupuse coincidenţe. În majoritatea cazurilor, Christel Guillaume părea să fie cea vizată. Günter hotărî să verifice el însuşi spusele soţiei şi luă maşina lui Christel, un Opel Kadett argintiu. Cineva se luă într-adevăr după el, dar abandonă urmărirea cînd observă cine e la volan. Ulterior s-a aflat că între iunie 1973 şi februarie 1974 agenţii guvernamentali au întreprins aproximativ 200 de operaţiuni de supraveghere operativă a cuplului Guillaume. Un exemplu tipic este operaţiunea din 13 august 1973. Christel Guillaume, nume de cod „Heinze”, s-a întîlnit în Restaurantul Casselsruhe cu o femeie necunoscută urmăritorilor, cu care a avut o discuţie aprinsă. Ca întotdeauna, însoţitorii ei nevăzuţi erau cu ochii în patru şi au reuşit să le fotografieze pe ambele femei. Asupra fiecărui gest planau bănuieli. Anchetatorii se întrebau dacă vor schimba pacheţele, dacă vor dispărea perioade lungi la toaletă, dacă vor citi documente misterioase. După un timp, ele au plătit şi au plecat, fără ca „Heinze” să predea ceva celeilalte femei. Christel chiar a luat-o cu maşina şi a lăsat-o undeva în centru. Investigatorii au decis să înceapă urmărirea femeii necunoscute. Supravegherea pe drumul de la Bonn la Köln a durat 7 ore. Necunoscuta a schimbat de mai multe ori mijloacele de transport. Astfel s-a redus numărul urmăritorilor. La final doar unul o mai urmărea, dar şi acela a fost nevoit să abandoneze supravegherea într-o intrare întunecoasă de metrou. (Va urma)

WILHELM DIETL

Share |

Articol vizualizat de 1206 ori

03 Iun 2011