Afacerea de spionaj care l-a dărîmat pe Willy Brandt (IV)

Cînd totul părea să meargă cum nu se poate mai bine, soţii Guillaume îşi văzură planurile date peste cap, cel puţin temporar: Christel rămăsese gravidă şi a dat naştere unui fiu, Pierre. Iată o evoluţie a evenimentelor pe care Stasi nu o prevăzuse. Vestea a produs nemulţumire la sediul central din Berlinul de Est. Politica Stasi era să folosească agenţi fără copii, care să se concentreze asupra misiunii. În această etapă timpurie, spionii est-germani primeau numeroase mesaje prin radio. Se transmiteau şiruri de litere codate care conţineau informaţii şi instrucţiuni. Günter Guillaume numea aceste transmisiuni „podul radio către patrie”. Duşmanii din Vest ascultau, însă în general nu reuşeau să descifreze mesajele. Abia peste două decenii, cu ajutorul unui concurs de împrejurări, totul a început să aibă sens pentru ei. În anii următori, soţii Guillaume au ieşit în evidenţă prin rîvna de care dădeau dovadă şi prin faptul că profitau de fiecare şansă de a promova. Christel, cea „cu trăsături ascuţite şi cu minte încă şi mai ascuţită” (Deutschlandfunk), se afla în continuare în prim-plan. Aici este citat deseori Willi Wiedermann, preşedinte de sector pentru partea de sud a Hessei, care spunea: „La ei femeia purta pantalonii”. Guillaume era conştient de toate acestea, dar se resemnase cu rolul de secundant: „Fără să existe vreun plan concret, ea a preluat rolul conducător în cariera noastră politică”. În 1963, Christel s-a întors singură în RDG. S-a întîlnit cu Gailat, Laufer şi ceilalţi ofiţeri superiori şi le-a spus că nu mai vrea să continue. Fără rezultat. În timpul discuţiei a fost ameninţată cu demascarea. „A fost noaptea unui şantaj”, declara ea mai tîrziu. Consilierea maritală la Stasi a funcţionat. Agenta şi-a continuat munca. Deznădăjduită, însă disciplinată. În anii următori, Christel a ocupat în continuare funcţii importante în cadrul partidului şi al Cancelariei statale din Wiesbaden. Prin mîinile ei treceau documente importante ale SPD, dar şi ale Guvernului federal şi ale NATO, cum ar fi rapoarte despre o serie de manevre din cadrul Fallex, rapoarte ale unor conferinţe ale Pactului Nord-Atlantic, iar în legătură cu acestea studiul Imaginea războiului (Das Kriegsbild). Materialul era de obicei fotocopiat de Günter Guillaume şi trimis prin curier în RDG. După un timp, Christel Guillaume devenise suficient de influentă pentru a-şi permite să-l promoveze pe soţul ei. I-a înlesnit participarea la o serie de evenimente ca fotograf oficial al partidului. Următorul pas a fost intrarea în redacţia ziarului de partid, Der Sozialdemokrat. Şeful său se numea Heinrich Klein. După demascare, 1-a lăudat pe Guillaume ca „implicat şi plin de zel”, un „membru angajat şi interesat al partidului”. Cariera lui Günter în SPD a luat avînt. În 1964 a devenit preşedinte al secţiei partidului din Frankfurt pe Main, iar în 1968 al facţiunii SPD din acelaşi oraş. A fost ales în consiliul municipal. Un an mai tîrziu, Günter Guillaume conducea campania electorală a ministrului Transporturilor, Georg Leber („întîlnisem un om care credea, ca şi mine, în lege şi ordine”). Fostul sindicalist şi-a arătat recunoştinţa pentru rezultatul bun obţinut la alegeri, luîndu-1 pe Günter la Bonn, unde i-a oferit postul de consilier pe politici economice, financiare şi sociale. Numirea sa a stîrnit unele controverse. Sindicatul funcţionarilor a ridicat obiecţii în legătură cu lipsa lui de competenţă, motivînd că îi lipsesc studiile de specialitate. S-a discutat şi despre trecutul său şi despre eventuale probleme de securitate. Însuşi şeful Cancelariei, Horst Ehmke, şi-a asumat verificarea lui. Guillaume şi-a jucat rolul vieţii cu multă convingere şi în cele din urmă a reuşit. Agentul est-german se dovedise foarte flexibil şi în scurt timp ajunsese indispensabil. În 1972, Guillaume a devenit unul dintre cei trei consilieri personali ai cancelarului Willy Brandt. Era apogeul unei cariere de vis: proprietarul plictisit şi frustrat al cafenelei Boom am Dom se muta în cel mai sacru loc al Republicii Federale Germane, cu un salariu de 4.469 de mărci. Paul Laufer n-a mai apucat succesul elevului său. Murise în urmă cu 3 ani, în 1969. Promovarea lui Günter a adus cu sine schimbări în relaţiile dintre cei doi agenţi. Christel s-a văzut nevoită să se retragă din nou în planul secund, începînd să rezerve mai mult timp treburilor casnice. (Va urma)

WILHELM DIETL

Share |

Articol vizualizat de 1462 ori

01 Iun 2011