Afacerea de spionaj care l-a dărîmat pe Willy Brandt (II)

Sub regimul nazist continuase să spioneze, sub acoperirea de muncitor necalificat, cu numele de cod „Stabil”. Fusese chiar condamnat la 3 ani de închisoare de Tribunalul poporului, însă doar pentru legăturile cu SPD. După război, Paul Laufer reluase legăturile cu social-democraţii. În realitate era însă omul comuniştilor. Angajat în Poliţie, se ocupase de strîngerea de documente ale fostului Gestapo, ce urmau a fi folosite împotriva SPD. În 1955 a intrat în Securitate, cu gradul de maior. Laufer s-a ocupat în continuare de investigarea activităţilor social-democraţilor şi sindicatelor, nu doar în Berlin, ci şi în „cîmpul de operaţiuni”, cum era numită în jargonul agenţilor Republica Federală Germană. Iscusitul securist ajunsese astfel să lucreze în Germania postbelică. Din această poziţie, Laufer şi-a îndreptat atenţia asupra unui tînăr talentat, pe care Serviciul îl trimisese deja în Vest, în cîteva misiuni de testare: fotograful Günter Guillaume. Oficial, tînărul lucra pentru editura est-germană „Volk und Wissen”, folosită de MfS ca rampă de lansare a agenţilor. Sub această acoperire, Guillaume lua legătura cu colegi de la sindicatele din Vest. În arhiva Serviciului de informaţii vest-german s-a descoperit mai tîrziu o notă din aprilie 1954, în care se preciza că un anume Günter Guillaume, angajat al Editurii „Volk und Wissen”, născut la 1 februarie 1927, în Berlin, „a vizitat Berlinul cu scopul de a stabili legături cu edituri, tipografii şi persoane care lucrează în domeniu şi a le ajuta apoi să pătrundă în Est”. Iată prima menţiune a viitorului spion din Cancelarie, pierdută timp de decenii printre alte acte.

În această perioadă, nestatornicul Günter Guillaume a cunoscut-o pe fiica Emei Boon, soţia comerciantului de tutun Tobias Boon, executat de nazişti. Viitoarea soacră a observat imediat, cu ochiul ei de burgheză, ce fel de om este Guillaume şi 1-a respins din start. Christel trăia însă cu frica de a rămîne fată bătrînă şi a încercat să se convingă că îl iubeşte. Mai că nu vroia, mai că se lăsa. Pînă la urmă, nunta a avut loc, iar tinerii căsătoriţi s-au mutat împreună cu soacra într-o mică locuinţă din Lehnitz, lîngă Berlin. Erna Boom sărăcise între timp şi se descurca tot mai greu, astfel că au hotărît ca ea să părăsească Saxonia şi să locuiască împreună cu ei. Christel, o fire destul de închisă, a lucrat o vreme în organizaţia lui Robert Havermann, Comitetul pentru Pace (Friedenskomitee). Începînd din 1954, s-a angajat la Editura „Neues Leben”. Primise o educaţie mai aleasă decît Guillaume: cunoştea limbi străine, îi plăcea să cînte la pian şi se interesa de artele plastice. (Va urma)

WILHELM DIETL

Share |

Articol vizualizat de 1229 ori

30 Mai 2011