Acuzaţii cutremurătoare despre „băieţii deştepţi” ai aurului românesc. Băsescu face lobby pentru o firmă acuzată de implicare în crime, corupţie şi distrugeri pe întreg mapamondul. Dosarul Barrick Gold (I)

Pe 18 iulie 2011, Barrick Gold a cumpărat de la bursa din Toronto 38,5 milioane de acţiuni, în valoare de 20 de milioane de dolari, la Carpathian Gold, companie care deţine licenţe de explorare şi exploatare a aurului în România. Analiştii citaţi de „Financial Post” şi „Mineweb.com”, dar şi de alte publicaţii financiare au afirmat că această investiţie a Barrick Gold este „urmarea schimbării poziţiei României faţă de minerit”, dovedită de eliberarea (pe 14 iulie 2011) de către instituţiile Ministerului Culturii a certificatului de descărcare de sarcină arheologică pentru Masivul Cârnic din Roşia Montană. Ulterior, principalul susţinător al proiectelor de exploatare a aurului din România a devenit chiar preşedintele României, Traian Băsescu. Acesta a afirmat de mai multe ori (cel mai recent la Washington) că aceste poiecte „nu mai trebuie amînate”. Despre conexiunile dintre Peter Munk (fondatorul şi preşedintele Barrick Gold) şi Arpad Paszkany am mai scris. Peter Munk este co-fondator şi al grupului imobiliar-financiar Trigranit, ale cărui interese sînt reprezentate în România de către Arpad Paszkany. La rîndul lui, firmele lui Arpad Paszkany sînt principalul finanţator (conform Monitorului Oficial) al campaniilor electorale ale PDL. Ce este Barrick Gold? Conform specialiştilor, e vorba de cea mai mare companie minieră din lume, specializată în extragerea aurului. O căutare pe Internet dezvăluie, însă, acuzaţii cutremurătoare despre această companie. Din Tanzania pînă în Argentina, din Australia în Honduras, Papua Noua Guinee, Honduras sau chiar „acasă”, la Toronto (Canada), direct sau prin diferite subsidiare, Barrick Gold e acuzată de implicare în crime, corupţie la cel mai înalt nivel, ameninţări, tentative de mituire (acoperite sub forma donaţiilor publice), distrugeri iremediabile ale mediului şi patrimoniului cultural şi distrugeri ale unor comunităţi locale. Iată (doar) cîteva cazuri din ultimii 2 ani..

Tanzania – 16 mai 2011:

7 morţi şi 12 răniţi

Cel mai recent caz s-a petrecut în acest an la Mina Mara (deţinută de Africa Barrick Gold) din nordul Tanzaniei. Peste 1.000 de persoane au încercat să intre în mină, pentru a colecta aur manual şi a-l vinde pentru mîncare. Pe 17 mai, într-o declaraţie oficială, reprezentanţii Africa Barrick Gold au admis faptul că 7 persoane au murit şi 12 au fost rănite în cadrul confruntărilor dintre forţele de securitate ale minei, susţinute de poliţia tanzaniană, şi localnici. Doi membri ai Parlamentului tanzanian şi jurnaliştii de la faţa locului au fost arestaţi sub acuzaţia de „instigare la violenţă”. Comunicatul Africa Barrick Gold îi numeşte „infractori” pe localnici. Conform jurnalistului Cam Simpson de la „Bloomberg”, acest masacru a fost precedat de moartea altor 7 persoane, în ultimii 2 ani, în ciocnirile cu forţele de securitate ale minei. Conform documentelor societăţii, aceste forţe de securitate sînt plătite de către Barrick pentru a păzi mina.

Printre cei arestaţi şi acuzaţi de „instigare la violenţă” se numără şi parlamentarul Tundu Lissu, care a declarat că a venit în provincia Tarime (în care se află mina) pentru a asista la autopsia persoanelor ucise în timpul confruntărilor. „În mod normal, dacă o persoană a fost împuşcată în cap, înseamnă că a existat intenţia de a o omorî; dacă se trage la picioare, înseamnă că s-a încercat să o oprească să facă ceva. Această analiză ne va ajuta să ştim care a fost intenţia poliţiei”, a declarat Tundu Lissu jurnaliştilor locali. Tundu Lissu a fost arestat două zile mai tîrziu, la funeraliile sătenilor ucişi de forţele de securitate ale Barrick. Conform interviurilor realizate de George Marato, de la „The Guardian Tanzania”, de aceste violenţe ar fi vinovată în parte corupţia din rîndul forţelor de securitate de la mina Barrick. Conform declaraţiilor, poliţia şi personalul companiei facilitau intrarea în perimetrul minei a localnicilor în schimbul unor sume de bani. Pentru o jumătate de oră de acces la minereurile aurifere, un grup trebuia să plătească aproximativ 650 de dolari. Confruntările violente apar atunci cînd există dezacorduri legate de „taxa de furt a aurului”, iar poliţiştii ajung să tragă în foştii lor complici. Istoria tensiunilor locale poate fi urmărită, însă, şi în timp. Înainte de deschiderea minei, cei aproximativ 40.000 de oameni care trăiesc în zonă au depins doar într-o măsură mică de exploatarea minieră. Localnicii din 5 sate deţineau drepturi de exploatare a zăcămintelor miniere, însă aceştia au fost obligaţi să vîndă în condiţii ilegale şi/sau neclare drepturile lor, după cum rezultă dintr-o plîngere juridică, depusă în 2003, de către o societate de avocatură în numele a 1.273 de mineri. Într-un alt proces, 43 de proprietari reclamă faptul că au fost evacuaţi de pe pămînturile lor fără nici o compensaţie. Aceste fapte sînt, în mod real, cauza conflictelor ulterioare dintre localnici şi forţele de securitate ale minei. În raportul referitor la tragedia de pe 16 mai 2011, întocmit de avocaţii localnicilor, se arată că: 1) forţele de securitate au utilizat forţa în mod excesiv; 2) uciderea localnicilor a fost făcută în mod intenţionat; 3) persoanele ucise şi cele acuzate că ar fi invadat mina Barrick au fost complet neînarmate; 4) există victime şi în afara perimetrului deţinut de Barrick; 5) Guvernul ar fi fost, tot timpul, în spatele atrocităţilor; 6) represiunea ar fi continuat şi după 16 mai, cu noi victime, morţi şi răniţi; 7) molestarea, arestarea şi torturarea avocaţilor localnicilor decedaţi; 8) existenţa unor locuri de tortură în zonă şi aplicarea unor pedepse inumane şi extrajudiciare celor arestaţi. (Va urma)

MIHAI GOÎIU

Share |

Articol vizualizat de 1163 ori

15 Sep 2011